Șebutinți, Secureni
| Șebutinți | |
| Шебутинці | |
| — Comună — | |
  Șebutinți Șebutinți (Regiunea Cernăuți) | |
 Șebutinți Șebutinți (Ucraina) | |
| Coordonate: 48°40′12″N 27°01′12″E / 48.67000°N 27.02000°E | |
|---|---|
| Țară |  Ucraina |
| Regiune | Cernăuți |
| Raion | Secureni |
| KOATUU | 7324089501 |
| Atestare | 1656 |
| Reședință | Șebutinți |
| Componență | Șebutinți |
| Populație (2007) | |
| - Total | 1.664 locuitori |
| Fus orar | UTC+2 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Șebutinți (în ucraineană Шебутинці, transliterat: Șebutînți) este un sat reședință de comună în raionul Secureni din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 1,664 locuitori, preponderent ucraineni.
Satul este situat la o altitudine de 233 metri, în partea de centru a raionului Secureni.
Istorie modificare
Localitatea Șebutinți a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Șăbutinița. Prima atestare documentară a satului are loc în anul 1656. După 1711, a fost ocupată de turci, devenind parte din raiaua Hotinului a Imperiului Otoman.
Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău).[1]
La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Șebutinți (denumirea rusificată a localității Șăbutinița) făcea parte din Ocolul Nistrului de jos a Ținutului Hotin.[2] La 5 decembrie 1903 s-a deschis școala din sat.
După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Șebutinți a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni.
Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia.[3]
În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Între anii 1946-1947 satul a fost lovit de foametea de după război, murind 23 persoane după cifrele oficiale, dar de fapt mult mai mulți.
Începând din anul 1991, satul Șebutinți face parte din raionul Secureni al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 3 (0+3), reprezentând 0,18 % din populație.[4] În prezent, satul are 1.664 locuitori, preponderent ucraineni.
Demografie modificare
Componența lingvistică a comunei Șebutinți
Ucraineană (98,56%)
Rusă (1,14%)
Alte limbi (0,24%)
Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Șebutinți era vorbitoare de ucraineană (98,56%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (1,14 %).[5]
- 1930: 2.227 (recensământ)[6]
- 1989: 1.704 (recensământ)
- 2007: 1.664 (estimare)
Obiective turistice modificare
- Biserica „Adormirea Maicii Domnului” - construită între anii 1885-1887 din fondurile lui Vasile Maksimciuk [7]
- Rezervația geologică „Șebutinețki Yar” - înființată în 1994 pe o suprafață de 794 ha, având lungimea de 14 km. Aici se află valoroase formațiuni geologice și geomorfologice.[8]
- Așezarea dacică aflată în pădurea Codrii, la 1 km de marginea de nord a satului, amplasată pe o râpă cu o lungime de 88 m. Aici au fost găsite un număr mare de vase de ceramică și alte obiecte care aparțin perioadei timpurii din cultura Cucuteni-Tripoli.[9]
Note modificare
- ^ Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
- ^ „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
- ^ Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)
- ^ „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Biserica din Șebutinți[nefuncțională]
- ^ Rezervația geologică "Șebutinețki Yar"[nefuncțională]
- ^ Situl dacic din Șebutinți[nefuncțională]
Legături externe modificare
- Datele generale ale recensământului din 2001 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Date detaliate privitoare la numărul românilor Arhivat în , la Wayback Machine.
- Românii din Cernăuți