Ținutul Slavianoserbsk
Ținutul Slavianoserbsk (în rusă Славяносербский уезд, în ucraineană Слов'яносербський повіт) a fost o unitate administrativ-teritorială (uezd) din gubernia Ekaterinoslav a Imperiului Rus, constituită în 1802. Centrul administrativ al ținutului a fost orașul Slavianoserbsk (actualmente Luhansk). Populația ținutului era de 174.753 locuitori (în 1897).
Ținutul Slavianoserbsk | |||
— județ al Imperiului Rus[*] — | |||
| |||
Țară | Imperiul Rus | ||
---|---|---|---|
Gubernie | Gubernia Ekaterinoslav | ||
Fondare | 1802 | ||
Reședință | Luhansk | ||
Suprafață | |||
- Total | 4.771 km² | ||
Populație (1897) | |||
- Total | 174.753 locuitori | ||
Prezență online | |||
Poziția localității Ținutul Slavianoserbsk | |||
Modifică date / text |
Istorie modificare
A fost fondat în 1802, ca parte a guberniei Ekaterinoslav. A fost abolit în 1923, odată cu crearea sistemului administrativ: gubernie-„okrug”-raion.
Geografie modificare
Ținutul Slavianoserbsk ocupa o suprafață de 4.771 km² (4.472 de verste). În nord se învecina cu gubernia Harkov, în est și sud cu regiunea armatei de pe Don, iar în vest se mărginea cu ținutul Bahmut din aceeași gubernie.
Populație modificare
La recensământul populației din 1897, populația ținutului era de 174.753 de locuitori, dintre care:[1]
Grup etnic | Populație | % Procentaj |
---|---|---|
Maloruși (ucraineni) | 88.218 | 50,5% |
Velicoruși (ruși) | 79.281 | 45,3% |
Evrei | 2.631 | 1,5% |
Belaruși | 1.564 | 0,9% |
Germani | 896 | 0,5% |
Moldoveni [români] | 839 | 0,5% |
alții | 1.324 |
Diviziuni administrative modificare
În anul 1913, Ținutul Slavianoserbsk cuprindea 11 voloste (ocoale).[2]
Referințe modificare
- ^ Первая всеобщая перепись населения Российской Империи 1897 г. Распределение населения по родному языку. Славяносербский уезд
- ^ ru Волостныя, станичныя, сельскія, гминныя правленія и управленія, а также полицейскіе станы всей Россіи съ обозначеніем мѣста ихъ нахожденія. — Кіевъ: Изд-во Т-ва Л. М. Фишъ, 1913.
Bibliografie modificare
- ru Славяносербск // Энциклопедический словарь Брокгауза и Ефрона : в 86 т. (82 т. и 4 доп.). — СПб., 1890—1907.