Adalbert al Prusiei
| Prințul Adalbert | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Heinrich Wilhelm Adalbert |
| Născut | 29 octombrie 1811 Berlin, Prusia |
| Decedat | (61 de ani) Karlsbad, Marele Ducat de Baden |
| Înmormântat | Berliner Dom[*]  |
| Părinți | Prințul Wilhelm al Prusiei Marie Anna de Hesse-Homburg |
| Frați și surori | Prince Friedrich Tassilo Wilhelm of Prussia[*] Princess Friederike of Prussia[*] Princess Irene of Prussia[*] unnamed son von Hohenzollern[*] Prince Friedrich Wilhelm Tassilo of Prussia[*] Prințesa Elisabeta a Prusiei Waldemar von Preußen[*] Maria a Prusiei |
| Căsătorit cu | Therese Elssler, Frau von Barnim |
| Copii | Adalbert, Freiherr von Barnim |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Prusiei |
| Ocupație | explorator ofițer de marină[*] |
| Limbi vorbite | limba germană[1] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa de Hohenzollern |
Modifică date / text  | |
Prințul Adalbert al Prusiei (Heinrich Wilhelm Adalbert; 29 octombrie 1811 – 6 iunie 1873) a fost fiul Prințului Wilhelm al Prusiei și a Mariei Anna de Hesse-Homburg. A fost amiral și teoretician naval.
Biografie modificare
Adalbert a fost fiul cel mare al Prințului Wilhelm, care era fratele mai mic al regelui Frederic Wilhelm al III-lea.
A intrat în armata prusacă și a servit la artilerie. Mai multe călătorii l-au dus între 1826 și 1842 în Țările de Jos, Marea Britanie, Rusia, Turcia, Grecia și Brazilia. El și-a dat seama în timpul călătoriilor sale de importanța puterii navale pentru o națiune comercială și cu o industrie modernă. A studiat cu atenție teoria de război naval și între 1835-1836 a scris un prim plan de construcție a unei flote prusace. Prusia la acea vreme era o putere axată pe Europa continentală, care practic nu poseda o marină proprie; mai degrabă, ea s-a bazat pe puterile aliate din Marea Britanie, Olanda și Danemarca. În timpul primului război Schleswig din 1848-1851 eșecul acestei strategii a devenit evident: Marea Britanie și Țările de Jos au rămas neutre și Danemarca a devenit inamic. În termen de câteva zile marina daneză a distrus comerțul maritim german în Marea Nordului și Marea Baltică.
În timpul Revoluțiilor de la 1848, Adunarea Națională germană a votat în unanimitate pentru stabilirea unei flote imperiale germane și l-a numit pe Prințul Adalbert să conducă comisia tehnică maritimă. În 1849 vărul său, regele Frederic Wilhelm al IV-lea, i-a ordonat lui Adalbert să demisioneze din marina imperială. Adalbert a continuat să acorde un sprijin activ la construirea unei flote.
În 1852 Adalbert a susținut că Prusia avea nevoie să-și construiască o bază navală în Marea Nordului. El a aranjat Tratatul de la Jade din 20 iulie 1853, în care Prusia și Marele Ducat de Oldenburg s-au retras în comun dintr-o regiune de pe malul de vest al golfului Jade, unde din 1854 încoace Prusia și-a stabilit cetatea, baza navală și orașul Wilhelmshaven.
La 30 martie 1854 Adalbert a fost numit amiral al costei prusace și comandantul-șef al marinei. În vara anului 1856, în timp ce era pe o croazieră de formare de nave de război prusace, a fost împușcat de pirați pe coasta Marocului și a fost rănit. În timpul celui de-al doilea război Schleswig din 1864 (de asemenea, cunoscut sub numele de "războiul danezo-prusac") a comandat Escadrila Baltică, fără a fi în măsură să joace un rol activ în război.
După războiul franco-prusac din 1870-1871, care a condus la crearea Imperiului German, Adalbert s-a retras de la acum nou numita marină imperială. A murit doi ani mai târziu la Karlsbad răpus de o boală hepatică.
Adalbert a fost căsătorit cu dansatoarea Therese Elssler (Frau von Barnim); singurul lor fiu, Adalbert von Barnim (n. 1841), a murit în 1860 în timpul unei expediții pe Nil.