Alexandru Sihleanu

poet român
Alexandru Sihleanu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Decedat (23 de ani) Modificați la Wikidata
București, Țara Românească Modificați la Wikidata
Cetățenie Țara Românească Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
poet Modificați la Wikidata

Alexandru Z. Sihleanu (n. , București, Țara Românească – d. , București, Țara Românească) a fost un poet romantic român.

Biografie modificare

Tatăl său, Zamfirache Sihleanu, a fost paharnic și administrator al fostului județ Râmnicu Sărat. Mama se numea Maria, născută Popescu. Sora sa mai mare, Elena, s-a căsătorit cu Ion C. Grădișteanu.[2]

A copilărit în castelul și parcul construite de tatăl său pe moșia de la Sihla. Apoi a fost dat la școală la pensionul „Monty", după care a urmat cursurile la Colegiul „Sf. Sava" din București.[2]

A fost trimis la Liceul „Louis le Grand" din Paris, unde și-a luat bacalaureatul în 1853.[2] În 1851, în timpul studiilor la Paris, a redactat, împreună cu colegii săi Alexandru Odobescu și Gheorghe Crețeanu, ziarul „Junimea română”.

S-a întors în țară în 1855, unde a intrat în cercul ziarului "Concordia".[2]

În 1857, la 14 martie, Alexandru Sihleanu a murit la București, bolnav de antrax.

În același an a apărut volumul Armonii intime cu 24 din poeziile sale[2] care cuprinde meditații, reverii și balade, dominate de sentimentul fantasticului și al macabrului. Cu toate că avea un vers curgător și imaginație puternică, Alexandru Sihleanu nu reușise să se libereze de influențele modelelor sale franceze și românești, mai ales Dimitrie Bolintineanu. „Strigoiul” este una din poeziile cu mai multă mișcare, dar de un romantism exagerat. În același ton este și poema „Logodnicii morții”.[3] În satira „Cișmegiul”, Sihleanu vădește notabile aptitudini de polemist.

În 1877, trupul său a fost reînhumat la Sihlea.[2]

Note modificare

Bibliografie modificare

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
  • Armonii intime, București, Fundația Alexandru Sihleanu, 1998.

Lectură suplimentară modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Alexandru Sihleanu
 
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Alexandru Sihleanu
  • Elena Tacciu, Trei poeți prêeminescieni: Cezar Bolliac, Ioan Catina, Alexandru Sihleanu, 213 p., București, Editura Minerva, 1978.