Antoine Meillet
.svg){kind=small}
Paul Jules Antoine Meillet, pe scurt: Antoine Meillet, (n. , Moulins, Auvergne, Franța – d. , Châteaumeillant, Centre-Val de Loire, Franța) este principalul lingvist francez al primelor decenii din secolul al XX-lea.
Biografie modificare
De origine bourboneză, fiu al unui notar din Châteaumeillant, Cher, Antoine Meillet își face studiile secundare la Liceul Théodore-de-Banville din Mouins, Allier. Student la Facultatea de Litere din Paris, începând din 1885, a urmat cursurile lui Louis Havet, la Sorbona, ale lui Michel Bréal la Collège de France și ale lui Ferdinand de Saussure la École pratique des hautes études. După Saussure, asigură cursul de gramatică comparată, pe care îl completează, începând din 1894, printr-o conferință despre iraniană.
În 1887 Antoine Meillet își susține teza de doctorat în litere: Recherches sur l'emploi du génitif-accusatif en vieux-slave[20]. În 1905, ocupă catedra de gramatică comparată la Collège de France, unde își consacră cursurile istoriei și structurii limbilor indo-europene.
Opere principale modificare
- Esquisse d'une grammaire comparée de l'arménien classique, 1903.
- Introduction à l'étude comparative des langues indo-européennes, 1903.
- Les dialectes indo-européens, 1908.
- Aperçu d'une histoire de la langue grecque, 1913.
- Altarmenisches Elementarbuch, 1913. Heidelberg
- Linguistique historique et linguistique générale, 1921.
- Les origines indo-européennes des mètres grecs, 1923.
- Esquisse d'une histoire de la langue latine, 1928. Éd. Klincksieck, ISBN 2-252-01871-2
- La méthode comparative en linguistique historique, 1928.
- Dictionnaire étymologique de la langue latine, 1932 (en collab. avec Alfred Ernout (1879-1973), éd. augmentée, par Jacques André (1910-1994), Paris : Klincksieck, 2001, ISBN 2-252-03359-2 Notice n° : FRBNF37707942)
Note modificare
- ^ a b Certificat de naștere
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o http://www.slp-paris.com/spip.php?article4, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ (PDF) http://www.bibliotecadeva.eu/periodice/romlit/1976/11/romania_literara_1976_11_48.pdf Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Lista profesorilor de la Collège de France (PDF)
- ^ a b Bibliothèque nationale de France
- ^ Baza de date Léonore, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF
- ^ a b Encyclopædia Britannica
- ^ a b Necrolog
- ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Мейе Антуан, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Certificat de naștere
- ^ a b Мейе Антуан, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ a b „Antoine Meillet”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Antoine Meillet, SNAC, accesat în
- ^ https://www.persee.fr/doc/crai_0065-0536_1952_num_96_4_10016, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ În românește, Cercetări asupra folosirii genitiv-acuzativului în slava veche
Bibliografie modificare
- Fryba Anne-Marguerite, Maurice Grammont, Antoine Meillet et l'institutionnalisation de la linguistique en France, Revue des langues romanes 105, 2001, 503-517.
- Charles de Lamberterie (1997), Milman Parry et Antoine Meillet, in Hommage à Milman Parry. Le style formulaire de l’épopée homérique et la théorie de l’oralité poétique, Françoise Létoublon (éd.). Amsterdam, Gieben, 1997
- Gabriel Bergounioux et Charles de Lamberterie , Meillet Aujourd'hui, Peeters, Leuven-Paris, 2006.