Asediul Salonicului (1422–1430)

Asediul Salonicului

Imperiul Bizantin în 1400.

Informații generale

Perioadă	1422 - 1430
Loc	Salonic, Grecia 40°38′15″N 22°56′42″E ({{PAGENAME}}) / 40.6375°N 22.945°E
Rezultat	Victorie otomană^[1]

Beligeranți

Imperiul Bizantin (1422-1423)

Republica Veneția (1423-1430)

Imperiul Otoman

Conducători

Andronic Paleologul (1422-1423)^[2]

Murad al II-lea^[1]

Pierderi

2,000 - 7,000 locuitori trimiși în sclavie^[1]

necunoscute

Asediul Salonicului sau Asediul de la Thessalonica dintre 1422 și 1430 a fost un asediu otoman, condus de sultanul Murad al II-lea, asupra orașului bizantin Salonic. Asediul s-a terminat cu o victorie otomană, Salonicul devenind parte a Imperiului Otoman. Sultanul dorea preluarea cetății ca să pedepsească conducerea dinastiei bizantine a Paleologilor, din cauza încercărilor acestora de dezbinare a statului turc prin rebeliune.

Cauze modificare

În 1421, moștenitorul tronului împăratului bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul, fiul împăratului bizantin Manuel al II-lea Paleologul, a intervenit în succesiunea la tronul Imperiului Otoman. Mehmed I, tatăl lui Murad al II-lea, a murit în acel an, iar Ioan al VIII-lea l-a susținut pe Mustafa într-o încercare de a supune Imperiul Otoman. Încercarea a eșuat, iar Mustafa a fost strangulat de Murad al II-lea.

Politica utilizată de către Ioan al VIII-lea Paleologul era o metodă obișnuită de tip Divide et impera folosită de Constantinopol pentru a-și dezbina dușmanii. La acel moment Imperiul era într-o stare de agonie, căderea sa se putea întâmpla în orice moment. Manuel al II-lea, cu aceste manevre politice, în trecut, a adus beneficii imperiului. Dar nu a susținut această intervenție a fiului său în Imperiul Otoman, deoarece de un deceniu între cele două imperii era pace.

Ioan al VIII-lea Paleologul, la fel ca toți tinerii din Constantinopol, a dorit să readucă măreția Imperiului, la un moment dat, dar cu aceasta mutare a condamnat soarta acestuia.

Asediul modificare

Sultanul otoman Murad al II-lea.

În acest scop, Murad al II-lea a asediat portul din Thessalonica în 1422.^[3] Însă, în 1423, despotul bizantin Andronic Paleologul a predat orașul Veneției, care și-a asumat sarcina de apărare (ideea că acesta a fost vândut este neîntemeiat).^[4]^[5]

Otomanii au menținut blocada navală până în 1430, când au atacat și cucerit cetatea.^[6] Venețienii nu și-au dat seama cât de scumpă a fost apărarea orașului. Cu toate acestea, apărarea a avut loc în ciuda foametei severe din oraș. Murad al II-lea a fost implicat în numeroase lupte cu venețienii, karamanizii și numeroși alții, atunci când toți au fost supuși, o armată mare, a fost trimis în Macedonia, iar orașul a fost supus. La acel moment, populația orașului era modestă.^[7]

Consecințe modificare

După această confruntare, între otomani și venețienii au izbucnit multe conflicte până la căderea Republicii Veneția (în secolul al XVIII-lea). Otomanii, datorită acestei victorii, au putut avea în cele din urmă controlul deplin asupra Macedoniei. Orașul Salonic a rămas sub dominație otomană până în 1912, atunci când orașul a fost ocupat de Grecia în Primul Război Balcanic.

Note modificare

^ ^a ^b ^c Ducas, LVIII.
^ Ducas, LVII.
^ John Julius Norwich, Byzantine: The Decline and Fall (Alfred A. Knopf Pub.: New York, 1998) p. 394
^ John Julius Norwich, A History of Venice (Alfred A. Knopf Pub.: New York, 1982) p. 343
^ Mango, Cyril. The Oxford History of Byzantium. 1st ed. New York: Oxford UP, 2002. pg 277
^ Lord Kinross, The Ottoman Centuries: The Rise and Fall of the Turkish Empire, p. 85
^ Conform lui Cyril Mango, populația era estimată la 2,000(Mango 2002, p. 277). Însă, în New Cambridge Medieval History, Vol. 7 (1998), 7,000 de locuitori au fost luați captivi (p. 778).

Bibliografie modificare

Mango, Cyril, The Oxford History of Byzantium. 1st ed. New York: Oxford UP, 2002.
Ducas, Michele Puglia, Historia turco-bizantina 1341-1462, 2008, ed. il Cerchio, Rimini, ISBN 88-8474-164-5

Bibliografie suplimentară modificare

John R. Melville-Jones, Venice and Thessalonica 1423–1430. The Venetian Documents, (Padua 2002).
John R. Melville-Jones, Venice and Thessalonica 1423–1430. The Greek Accounts (Padua 2006).

[Ducas,_LVIII-1] Ducas, LVIII.

[2] Ducas, LVII.

[3] John Julius Norwich, Byzantine: The Decline and Fall (Alfred A. Knopf Pub.: New York, 1998) p. 394

[4] John Julius Norwich, A History of Venice (Alfred A. Knopf Pub.: New York, 1982) p. 343

[5] Mango, Cyril. The Oxford History of Byzantium. 1st ed. New York: Oxford UP, 2002. pg 277

[6] Lord Kinross, The Ottoman Centuries: The Rise and Fall of the Turkish Empire, p. 85

[7] Conform lui Cyril Mango, populația era estimată la 2,000(Mango 2002, p. 277). Însă, în New Cambridge Medieval History, Vol. 7 (1998), 7,000 de locuitori au fost luați captivi (p. 778).

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]