Asociaționismul a fost o concepție psihologică dominantă în secolele XVII - XVIII - XIX în Europa. Ideea de bază a asociaționiștilor este că activitatea psihică are un suport material și că viața pishică ia naștere din stări psihice elementare provocate de obiecte și prin împreunarea în diferite moduri a fenomenelor psihice simple. Această concepție este considerată atomism psihologic deoarece consideră că toate fenomenele psihice, oricât de complexe ar fi, iau ființă din elemente psihice nedecompozabile.

Istoric modificare

Precursori

Aristotel

Aristotel a clasificat asociațiile simple după contiguitate, asemănare și contrast.

Thomas Hobbes: 1588 -1679

John Locke: 1632 - 1704

Étienne Bonnot de Condillac: 1715 - 1704

Reprezentanți

David Hartley: 1705 - 1757

A fost fondatorul asociaționismului. A recunoscut senzația ca principiu al vieții mentale. A făcut din reptiție principiul fundamental al tuturor asociațiilor.

James Mill: 1773 - 1836

A susținut că întreaga bogăție a vieții psihice provine din gruparea senzațiilor și copiilor lor prin mecanismul asocierii. Complexele realizate prin asociere pot deveni inseparabile.

John Stuart Mill: 1806 -1873

A extins asociaționismul în afara psihologiei. A considerat că viața psihică a omului este conștientă chiar senzația neexistând decât dacă omul are conștiința senzației.

Alexander Bain: 1819 - 1903

A diversificat tipurile asociațiilor adăugând asociațiile constructive prin care se creează entități noi difrite de tot cea ce s-a prezentat în experiența anterioară a individului.

Herbert Spencer: 1820 - 1903

A luat în considerare bazele fiziologice ale asociațiilor. A susținut ideea transmiterii ereditare a asociațiilor fixate prin experiența individului precum și a stărilor de conștiință prin această idee îndepărtându-se puțin de postulatele inițiale ale asociaționismului. Credea că starea de conștiință nu este posibilă într-un mod omogen și continuu ci numai printr-o trecere de la o stare la alta, și prin sesizarea acestei diferențe.

Bibliografie modificare

1. Mânzat Ion, 2007, Istoria psihologiei universale, ditura Univers enciclopedic, București