Baekje
Hangul백제
Hanja百濟
Romanizarea RevizuităBaekje
McCune–ReischauerPaekche
AFI[pɛk̚.t͈͡ɕ͈e]

Baekje sau Paekche[1] a fost un stat antic coreean, care era situat în sud-vestul Coreei și a fost fondat în anul 18 î.Hr.[2] de către Onjo, fiul cel mic al lui Jumong și al So Seo-no. Jumong era fondatorul statului Goguryeo. O altă legendă spune că fondatorul regatului este, de fapt, Biryu, fratele mai mare al lui Onjo.

Baekje în 375

Alături de Goguryeo și Silla, Baekje face parte din cele trei regate ale Coreei din antichitate. În timp ce cele trei regate existau separate, Baekje avea cea mai mare populație de aproximativ 3.800.000 de oameni (760.000 de gospodării), care era similară cu cea din Goguryeo (3.500.000 de persoane) și mult mai mare decât cea din Silla (850.000 de persoane).[3]

Baekje, la fel ca și Goguryeo se considera națiune succesoare a regatului Buyeo, un stat din Manciuria, format în timpul căderii Vechiului Joseon.

Baekje s-a luptat și s-a aliat alternativ cu Goguryeo și Silla, în timp ce cele trei regate și-au extins controlul asupra peninsulei. La apogeul său în secolul al IV-lea, Baekje controla cea mai mare parte a vestului peninsulei coreene în nord până la Phenian și poate să fi deținut chiar teritorii în China, cum ar fi Liaoxi, deși această opinie este controversată. A devenit o putere maritimă regională semnificativă, cu relații politice și comerciale cu China și Japonia (Wa).

Baekje era o mare putere maritimă;[4] priceperea sa nautică care a făcut-o Fenicia Asiei de Est a jucat un rol esențial în diseminarea budismului în Asia de Est și a culturii continentale în Japonia.[5][6]

În 660 a fost învinsă de dinastia Tang și de Silla și în cele din urmă a fost supusă Sillei unificate.

Conducători modificare

Regii regatului Baekje sunt:

Note modificare

  1. ^ „Paekche”. Encyclopædia Britannica. 
  2. ^ „Korea, 1–500 A.D”. Heilbrunn Timeline of Art History. New York: The Metropolitan Museum of Art. octombrie 2000. Arhivat din original la . 
  3. ^ Chosun Education (). „[ 기획 ] 역사로 살펴본 한반도 인구 추이”. 
  4. ^ Ebrey, Patricia Buckley; Walthall, Anne & Palais, James B. (2006). East Asia: A Cultural, Social, and Political History. Houghton Mifflin. ISBN 9780618133840. p. 126
  5. ^ Kitagawa, Joseph (). The Religious Traditions of Asia: Religion, History, and Culture. Routledge. p. 348. ISBN 9781136875908. 
  6. ^ Ebrey, Patricia Buckley; Walthall, Anne & Palais, James B. (2013). East Asia: A Cultural, Social, and Political History. Vol. I: To 1800. Cengage Learning. ISBN 978-1111808150. p. 104

Bibliografie modificare

  • Best, Jonathan W. (). A History of the Early Korean Kingdom of Paekche, together with an annotated translation of "The Paekche Annals" of the "Samguk sagi". Harvard East Asian Monographs. Massachusetts: Harvard University, Asia studies. 
  • Brown, Delmer M., ed. (). The Cambridge History of Japan. Cambridge University Press. ISBN 9780521223522. 
  • Ebrey, Patricia Buckley; Walthall, Anne; Palais, James B. (). East Asia: A Cultural, Social, and Political History (în engleză). Houghton Mifflin. ISBN 9780618133840. 
  • Ebrey, Patricia Buckley; Walthall, Anne; Palais, James B. (). East Asia: A Cultural, Social, and Political History (în engleză). I: To 1800. Cengage Learning. ISBN 978-1111808150. Arhivat din original la . Accesat în . 
  • Il-yeon () [1281]. Samguk Yusa: Legends and History of the Three Kingdoms of Ancient Korea. Book Two. Tradus de Tae-Hung Ha; Grafton K. Mintz. Silk Pagoda. ISBN 1-59654-348-5. 
  • Kōzō, Yamamura (). The Cambridge history of Japan. John Whitney Hall. Cambridge University Press. ISBN 0-521-22354-7. 
  • Lee, Kenneth B (). Korea and East Asia : the story of a Phoenix. Praeger. ISBN 0-2759-5823-X. 

Legături externe modificare