Bamberg

Bamberg este un oraș de tip district urban (în germană: kreisfreie Stadt) din regiunea administrativă Franconia Superioară, landul Bavaria, Germania. Este în același timp și sediul districtului rural (în germană Landkreis) Bamberg, din care însă administrativ nu face parte.

Bamberg

— oraș universitar[*], oberzentrum[*], comună urbană[*], district urban din Bavaria[*], reședință de district rural[*] și zonă urbană —

Drapel

Stemă

Bamberg

Bamberg (Germania)

Poziția geografică

Coordonate: 49°53′N 10°53′E / 49.883°N 10.883°E

Guvernare

- Primar

Andreas Starke[*] (SPD, 1 mai 2006)

Suprafață^[1]

- Total

54,58 km²

Altitudine

262 m.d.m.

Populație (2010-12-31)

- Total

70.004 locuitori

- Densitate

1,283 loc./km²

Fus orar

CET (+1)

- Ora de vară (DST)

CEST (+2)

Cod poștal

96001–96052

Prefix telefonic

0951

Cod zonal

0951

Localități înfrățite

- Strigoniu

Ungaria

- Bedford

Regatul Unit

- Feldkirchen in Kärnten[*]

- Praga

- Rodez

- Villach

- Fredonia[*]

Statele Unite ale Americii

- Nagaoka, Niigata

Japonia

- Villa Carlos Paz[*]

Argentina

Număr de înmatriculare (auto)

BA

Prezență online

Website
OpenStreetMap relation

Poziția localității Bamberg

Istoric modificare

Prima atestare documentară a orașului Bamberg datează din anul 902, cu menționarea titlului Castrum Babenberch, este cea din cronica lui Regino de Prüm. Bamberg a fost un important centru de pelerinaj. Biserica a jucat un rol esențial în dezvoltarea sa. În anul 1007 un sinod alcătuit din șapte arhiepiscopi și 27 de episcopi, întrunit la Frankfurt, a decis, la cererea regelui Heinrich al II-lea - devenit mai târziu împărat -, înființarea Diecezei de Bamberg, unde se afla reședința lui. Dorința redelui era deopotrivă politică și religioasă, Heinrich fiind pios. Imediat după acceptul sinodului, Heinrich al II-lea a început construirea catedralei episcopale.

În anul 1046 cardinalul Suidger a fost ales papă și și-a luat numele de Clement al II-lea. Conform dorinței sale, a fost înmormântat în Domul din Bamberg.

În secolul al XII-lea Dieceza de la Bamberg a devenit punctul de plecare al misionarilor, deoarece de aici au plecat pelerinajele spre Pomerania organizate de episcopul Otto. Privit de sus, orașul Bamberg are patru biserici, cu domul aflat în mijlocul unei cruci latine. Specialiștii presupun că această amplasare a fost făcută dinadins, domul fiind poarta spre Ierusalimul ceresc.

Bamberg a cunoscut o înflorire culturală și mai târziu socială deosebită în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea: orașul este modelat în stil baroc. A fost construit un spital general, primul spital public cu aparatură modernă din Germania.

Odată cu secularizarea averilor bisericești în 1802-1803, mănăstirea de la Bamberg a trecut sub administrația statului Bavaria. În anul 1817 Dieceza de Bamberg a fost ridicată la rangul de arhidieceză.

În anul 1993 centrul istoric al orașului a fost înscris în lista patrimoniului mondial UNESCO.

Stema orașului modificare

Stema, aprobată în anul 1953, are ca fond o temă folosită încă din 1211: Sfântul Gheorghe, protectorul spiritual al orașului.

Obiective turistice modificare

Domul. Săpăturile arheologice au scos la iveală faptul că domul actual, precum și cele două care i-au precedat, au fost construite pe fundamentele unei capele și ale unui cimitir din fosta cetate Babenberger. Primul Dom, sfințit în anul 1012, a luat foc de doua ori. Cel de-al treilea, care poate fi admirat și astăzi, este cel mai mare dintre toate și a fost sfințit în anul 1237. Domul se află în centrul arhiepiscopiei și este unul din cele mai importante monumente arhitecturale ale orașului Bamberg. Bazilică cu patru turnuri, Domul din Bamberg este, din punct de vedere arhitectural, deosebită, ea fiind construită la trecerea dintre romantismul târziu și noul stil gotic. Acest lucru se poate observa în arhitectura diferită a turnurilor și a altarului, cunoscut în întreaga lume ca unic document al stilului specific trecerii dintre cele două ere arhitecturale.
Bazilica benedictină Sf.Mihai, începută în secolul al XII-lea, cu multiple lucrări de restaurare și modificare în cursul secolelor următoare (terminată abia în secolul al XVIII-lea). Cuprinde sectoare cu stiluri corespunzătoare epocilor de construcție (in ordine cronologică: romanic, gotic, baroc). În prezent domină barocul.
Alte Hofhaltung, din secolele XIII-XVIII (stilurile, în ordine cronologică: romanic, gotic, Renaissance).