Wikipedia

Bioelectronică

Bioelectronica este o ramură a electronicii precum și a bioingineriei care se ocupă de aplicarea electronicii în domeniul fiziologiei și biologiei. Se aplică de exemplu la unele aparate medicale. Este o disciplină relativ recent constituită la interfața dintre electronică, fiziologie, bioelectrochimie și inginerie biochimică.

Definiție modificare

La primul C.E.C. Workshop, la Bruxelles, în noiembrie 1991, bioelectronica a fost definită ca „utilizarea materialelor biologice pentru sistemele de procesare a informațiilor și noile dispozitive”. Bioelectronica, în special electronica bio-moleculară, a fost descrisă drept „cercetarea și dezvoltarea materialelor anorganice și organice inspirate de bio (de exemplu, auto-asamblare) și construcții hardware de inspirație biologică (adică paralelism masiv) pentru implementarea noilor sisteme de procesare a informațiilor și pentru fabricarea moleculară până la scara atomică”.[1]

Istoric modificare

Tehnologia electronică a fost aplicată biologiei și medicinii de la inventarea stimulatorului cardiac și a industriei imagistice medicale. În 2009, un sondaj al publicațiilor care utilizează termenul a sugerat că centrul de activitate era în Europa (43%), urmat de Asia (23%) și de Statele Unite (20%).[2]

Materiale modificare

Bioelectronica este aplicarea de materiale electronice în domeniul bioelectronicii. Materialele organice (adică conținând carbon) prezintă o mare promisiune atunci când vine vorba de interfața cu sistemele biologice.[3] Aplicațiile actuale se concentrează în jurul neuroștiinței[4][5] și infecției.[6][7]

Fiind unul dintre puținele materiale bine stabilite în tehnologia CMOS, nitrura de titan (TiN) s-a dovedit a fi extrem de stabilă și foarte potrivită pentru aplicațiile electrodului în implanturile medicale.[8][9]

Note modificare

  1. ^ Nicolini, C (). „From neural chip and engineered biomolecules to bioelectronic devices: an overview”. Biosens Bioelectron. 10 (1–2): 105–27. doi:10.1016/0956-5663(95)96799-5. PMID 7734117. 
  2. ^ „A Framework for Bioelectronics: Discovery and Innovation” (PDF). National Institute of Standards and Technology. februarie 2009. p. 42. 
  3. ^ Owens, Róisín; Kjall, Peter; Richter-Dahlfors, Agneta; Cicoira, Fabio (septembrie 2013). „Organic bioelectronics — Novel applications in biomedicine”. Biochimica et Biophysica Acta. 1830 (9): 4283–4285. doi:10.1016/j.bbagen.2013.04.025. PMID 23623969. Accesat în . 
  4. ^ Simon, Daniel; Larsson, Karin; Nilsson, David; Burström, Gustav; Galter, Dagmar; Berggren, Magnus; Richter-Dahlfors, Agneta (). „An organic electronic biomimetic neuron enables auto-regulated neuromodulation”. Biosensors and Bioelectronics. 71: 359–64. doi:10.1016/j.bios.2015.04.058. PMID 25932795. Accesat în . 
  5. ^ Jonsson, Amanda; Song, Zhiyang; Nilsson, David; Meyerson, Björn; Simon,, Daniel; Linderoth, Bengt; Berggren, Magnus (mai 2015). „Therapy using implanted organic bioelectronics”. Sci. Adv. 1: e1500039. doi:10.1126/sciadv.1500039. PMC 4640645  . PMID 26601181. 
  6. ^ Löffler, Susanne; Libberton, Ben; Richter-Dahlfors, Agneta. „Organic bioelectronics in infection”. Journal of Materials Chemistry B. 3: 4979–4992. doi:10.1039/C5TB00382B. Accesat în . 
  7. ^ Löffler, Susanne; Libberton, Ben; Richter-Dahlfors, Agneta (noiembrie 2015). „Organic Bioelectronic Tools for Biomedical Applications”. Electronics. 4 (4): 879–908. doi:10.3390/electronics4040879. Accesat în . 
  8. ^ H. Hämmerle; K. Kobuch; K. Kohler; W. Nisch; H. Sachs; M. Stelzle (). „Biostability of micro-photodiode arrays for subretinal implantation”. Biomat. 23: 797–804. doi:10.1016/S0142-9612(01)00185-5. 
  9. ^ M. Birkholz; K.-E. Ehwald; D. Wolansky; I. Costina; C. Baristyran-Kaynak; M. Fröhlich; H. Beyer; A. Kapp; F. Lisdat (). „Corrosion-resistant metal layers from a CMOS process for bioelectronic applications” (PDF). Surf. Coat. Technol. 204 (12–13): 2055–2059. doi:10.1016/j.surfcoat.2009.09.075. 

Bibliografie modificare

  • A. Policec, T.D. Gligor, Gh. Ciocloda Electronica medicală Editura Dacia, 1983
  • A. Policec T.D. Gligor, O. Bartoș, V. Goian Aparate electronice medicale, Editura Dacia, 1988
  • R. Negoescu Initiere în electronica medicală. Biolectricitate. Măsurări biofizice Editura Tehnică, 1985
  • R. Negoescu Instrumentația electronică biomedicală-Initiere Editura Tehnică, 1985
  • C. Zaciu Metode electronice de masurare in neurobiofizica celulara Editura Dacia, 1983
  • R. Strungaru Electronica medicala Editura Didactica si Pedagogica 1982
  • V. Vasilescu, D. G. Mărgineanu Introducere în neurobiofizică Editura Științifică și Enciclopedică, 1979

Vezi și modificare

Legături externe modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bioelectronică&oldid=15237642