Biometrie
Biometria (gr. bios = viață, metron = măsură) este o ramură a biologiei în care se utilizează metodele statistice, calculul probabilităților și principiile analizei matematice pentru studiul ființelor vii. De asemenea, se poate aplica la diferite nivele de organizare a materiei vii[1]:
- biometria nucleului (cariometria);
- biometria celulelor (citometria);
- biometria țesuturilor (histometria);
- biometria organelor (viscerometrie, osteometrie);
- biometria părților corpului (somatometrie).
Biometria cuprinde metode de recunoaștere unică a oamenilor pe baza uneia sau mai multor trăsături intrinseci fizice sau comportamentale. În informatică, în special, biometria este folosită ca o formă de gestionare a accesului de identitate și de control al accesului. Este utilizată de asemenea, pentru a identifica indivizi în grupuri aflate sub supraveghere.
Tehnologia biometrică oferă metode automate de identificare sau autorizare a unei persoane. Acestea se pot încadra în două mari clase[2]:
- Metode fiziologice, legate în general de formele corpului. Exemplele includ, dar nu sunt limitate la amprente, geometria mâinii, recunoașterea feței, recunoașterea irisului care a înlocuit-o în mare măsură pe cea a retinei, ADN și odor/miros.
- Metode comportamentale, legate de comportamentul unei persoane. Exemplele includ, dar nu sunt limitate la ritmul tastării, mers și voce. Unii cercetători au inventat termenul de comportametrie pentru această clasă a datelor biometrice[3].
Referințe modificare
- ^ ro Rusu V., Dicționar Medical, Ed. Medicală, București, 2001
- ^ ro http://black-sign.com/tehnologie Arhivat în , la Wayback Machine. Accesat la 6 aprilie 2014
- ^ ro Nicolae Sfetcu, Date biometrice, Informația de Severin, 3 sep 2010. Accesat la 6 aprilie 2014
Legături externe modificare
- ro „Biometrie” la DEX online
Vezi și modificare
- Pașaport biometric
- Recunoașterea amprentei
- Recunoașterea facială
- Recunoașterea vorbitorului
- Recunoașterea irisului
- Scanarea retinei