Biserica de lemn din Bulgari

Informații generale
Biserica de lemn din Bulgari
Biserica de lemn din Bulgari, foto: 2007
Confesiune	Ortodoxă
Hram	Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil
Țara	România
Localitate	Bulgari, Sălaj
comună	Sălățig
Coordonate	47°20′16″N 23°08′37″E ({{PAGENAME}}) / 47.33778°N 23.14361°E
Turle	1
Materiale	lemn
Istoric
Data începerii	1547
Reparații	1783 - șindrilirea acoperișului
Localizare


Monument istoric
Adresa	57
Clasificare
Cod LMI	SJ-II-m-A-05029
Modifică date / text

Biserica de lemn din Bulgari se află în localitatea omonimă din județul Sălaj. Mențiunile bibliografice datează biserica din anul 1547 și este foarte probabil ca și în realitate aceasta să fi fost ridicată cel mai târziu în veacul al 17-lea. O inscripție din 1783 consemnează șindrilirea ei. Legat de acest eveniment tradiția reține că biserica a fost anterior acoperită cu "tulheni" (tulpini de porumb). Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-II-m-A-05029.

Înscris pe Evhologiul bisericii, tipărit la Bucureşti în 1910

Înscris pe Evanghelia bisericii, la trecerea P.S. Vasile al Oradiei, în 1973

Istoric și trăsături modificare

Biserica este construită din bârne cioplite, așezate în cununi orizontale, îmbinate la colțuri prin sistemul de prindere „coadă de rândunică”. Are la bază o talpă din lemn de stejar și este așezată pe un soclu din piatră. Are formă de navă, un turn nu prea înalt, dar bine proporționat cu restul construcției. Pe partea sudică a bisericii se află o prispă, pe aceeași latură de sud se află și intrarea. Absida altarului este marcată prin retragerea pereților laterali față de linia naosului.

„Ceea ce merită a fi remarcat este forma semicirculară de plan a altarului, formă rareori întâlnită în arhitectura lemnului. Lipsind în zonă biserica medievală de zidărie, căreia această formă arhitecturală îi era specifică, gândul ne poartă, mai în adâncul vremii, la sanctuarele romanice, nelipsite în pământul Silvaniei. O execuție dibace și plină de frumusețe, însoțește raritatea formei acestui altar^[1].”

De o reală valoare artistică este iconostasul, unde se află pictată scena Mântuitorului cu cei doisprezece apostoli, pictura care se datorează autorului icoanelor împărătești, datate 1775. La începutul secolului XIX, biserica a fost pictată, tradiția atribuind opera de înfrumusețare lui Ioan Prodan, asemănându-se foarte mult cu pictura bisericii din Bârsa, pictată de același artist^[2]. În naos, pe pereții laterali și pe boltă, se regăsesc scene biblice, ca Patimile Mântuitorului, Înălțarea Domnului, dar și portrete ale Sfântului Ilie și Sfântului Petru.

De-a lungul vremii, biserica a suferit lucrări de renovare. În anul 1783, a fost reacoperită cu șindrilă de „Meșteru Lazăru”. O nouă refacere a acoperișului are loc în anul 1929. Ultima renovare a bisericii s-a efectuat în anul 1984^[3].

Note modificare

^ Cristache-Panait, pag.273
^ Ileana Petran-Păușan, Gheorghe Chende-Roman, Ioan Ghiurco, Bisericile de lemn din Sălaj, pag.53
^ Ileana Petran-Păușan, Gheorghe Chende-Roman, Ioan Ghiurco, Bisericile de lemn din Sălaj, pag.54

Bibliografie modificare

Studii monografice

Cristache-Panait, Ioana (1978). „Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Bulgari”. Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei. Biserici de lemn: 273–276, Oradea.
Zebacinschi, Corneliu și Ciocian, Ioan (1984). „Altare semicirculare la biserici de lemn sălăjene”. Acta Musei Porolissensis. VIII: 775–792, Zalău.

Studii regionale

Cristache-Panait, Ioana (1971). „Bisericile de lemn din Sălaj”. Buletinul Monumentelor Istorice. 1971 (1): 31–40.
Ghergariu, Leontin (1973). „Meșterii construcțiilor monumentale de lemn din Sălaj”. AMET. 1971-73: 255–273, Cluj.
Godea, Ioan (1996). Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei). București: Editura Meridiane. ISBN 973-33-0315-1.