Biserica de lemn din Troița

Biserica de lemn din Troița
Poziționare
LocalitateTroița, Troița Modificați la Wikidata
ComunăGălești
ȚaraRomânia[1]  Modificați la Wikidata
Adresa92
Clasificare
Cod LMIMS-II-m-A-16055

Biserica de lemn din Troița, comuna Gălești, județul Mureș. Edificarea bisericii a avut loc probabil în secolul XVII[2]. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: MS-II-m-A-16055.

Biserica (nord-est)
Clopotnița de lemn

Istoric și trăsături modificare

Satul Troița face parte în prezent din comuna Gălești, fiind atestat documentar pentru prima dată în anul 1332, când este amintit un „sacerdos de Sancta Trinitate”.

Troița a fost de-a lungul istoriei o localitate mare, suferind însă de o depopulare accentuată în ultima parte a secolului XX, recensământul din 1992 înregistrând doar 855 locuitori. Recensământul din 1857 consemna localitatea ca având 1160 locuitori dintre care 153 greco-catolici, 558 romano-catolici, 151 reformați și 298 unitarieni. În 1910 erau consemnați 1245 locuitori, dintre care doar 5 români, deși, aparținând de confesiuni specifice românești (ortodocși sau greco-catolici), s-au declarat un număr de 134 locuitori.

În anul 1912 parohia greco-catolică din Troița (Szentháromság) a fost subordonată nou înființatei Episcopii de Hajdúdorog, ceea ce a stârnit nemulțumirea mitropolitului Victor Mihaly de Apșa, care a transmis prin canonicul Vasile Suciu un protest în această chestiune. În data de 9 aprilie 1934 parohia Troița a fost rearondată Bisericii Române Unite cu Roma, împreună cu celelalte 34 de parohii din Ținutul Secuiesc.[3]

Prima atestare documentară a bisericii de lemn este din anul 1775, când, în actele unui proces intentat protopopului Nicolae din Morești pentru că a reconvertit populația la ortodoxism, este consemnată și localitatea Troița. Acest document infirmă anul 1836, considerat de Șematismul greco-catolic din 1900 ca dată a construirii edificiului. Lăcașul de cult poartă hramul „Sfinții Arhangheli” și este situat în cimitirul aflat la marginea de nord a satului, sistemul constructiv, dimensiunile reduse și tipologia plasând datarea edificiului cel târziu în secolul XVIII. La mică distanță de biserică se află turnul-clopotniță, alcătuit dintr-un parter deschis și un foișor îngust cu arcade, fiind acoperit cu șindrilă.

În 1974 s-au realizat ample lucrări de renovare și restaurare, datorită stării avansate de degradare în care ajunsese edificiul, redându-i-se o înfățișare cât mai apropiată de cea originară.

Note modificare

  1. ^ Monuments database,  
  2. ^ Ministerul Culturii ÅžI Cultelor
  3. ^ Decretul Apostolica sedes din 9 aprilie 1934, în: Acta Apostolicae Sedis (AAS), vol. XXVI (1934), pp. 436-439.

Bibliografie modificare

Studii
  • Cristache-Panait, Ioana (). Biserici de lemn monumente istorice din Episcopia Alba Iuliei, mărturii de continuitate și creație românească. Alba Iulia: Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Albei Iuliei. 
  • Cristache-Panait, Ioana (). Arhitectura de lemn din Transilvania. I: județele Alba, Mureș și Harghita. București: Editura Museion. ISBN 973-95328-9-6. 
  • Man, Ioan Eugen (). Biserici de lemn din județul Mureș. Monumente de artă populară românească. Alba Iulia: Editura Reîntregirea. 

Vezi și modificare

Legături externe modificare

Imagini modificare

Biserica, după 11 ani, cu șindrila schimbată modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Biserica de lemn din Troița