Bolnița (din slavonă bolĭnica) era –în arhitectura monastică românească din Evul mediu– o clădire sau un complex de clădiri situate în proximitatea unei mănăstiri sau a unei biserici, care serveau scopului îngrijirii bolnavilor. Din complexul bolniței făcea parte adesea și o biserică.

Complexul bolniței Mănăstirii Hurezi. Biserica și foișorul.
Ruinele bolniței Mănăstirii Hurezi

În Transilvania, la Sibiu, se cunoaște de existența unui spital-bolniță în jurul anilor 1140-1160.[1]

Galerie modificare

Note modificare

  1. ^ „Bolnița de la Gârlași de acum 222 ani, primul spital buzoian”. Arhivat din original la . Accesat în .