Brahman

Brahman (ब्रह्मन् Brahman) în hinduism este Spiritul universal suprem, Sinele suprem, care este la originea universului, a lumii fenomenale.^[1] Brahman este uneori menționat ca Eternul Absolut sau Dumnezeirea^[2] și este solul divin^[3] pentru sămânța originală Hiranyagarbha, originea tuturor creațiilor ulterioare. În funcție de școala filosofică, Brahman poate fi conceput ca personal (cu calități), impersonal (fără calități) și suprem.

Întelepții upanishadelor învață că Brahman este esența ultimă a lumii fenomenologice(inclusiv identitatea originară a sinelui uman) ce nu poate fi vazută sau auzită dar a cărui natura poate fi descoperită prin dezvoltarea cunoașterii de sine (atma jnana).^[4]

Brahman este văzut ca suprema putere universală, suportul ontologic al Ființei, sursa, ținta și scopul oricărei cunoașteri spirituale. Adesea Brahman este descris ca Sat Cit Ananda - supremul adevăr, suprema constiință și suprema fericire și de asemenea etern, omnipotent, omniscient, omniprezent.

Conform filozofiei Advaita, o ființă umană este eliberată(jivanmukta) dacă l-a realizat pe Brahman ca adevărata sa natură.(vezi Atman)

Isha Upanishad spune:

Aum – Acest suprem Brahman(nemanifestat) este infinit, acest Brahman determinat(manifestat) este infinit. Infinitul ia naștere din infinit. Dacă iei din Infinit inifinitul, infinitul rămâne intreg.

Brahman și Atman modificare

Vezi și modificare

Portal Religie

Note modificare

^ The Oxford Dictionary of World Religions, ed. John Bowker, OUP, 1997
^ Both terms are used by Radhakrishnan
^ The phrase 'Divine Ground' was in modern times coined by Aldous Huxley in his widely read comparative study of mysticism The Perennial Philosophy. Divine Ground (Paul Tillich popularized the expression 'Ground of Being' to refer to God) is a neutral term to express the common experience of mystics in diverse religious traditions of an Absolute Ground in which phenomena appear to have their root and origin. Theistic religions refer to this ground as God or Godhead whereas Eastern transtheistic religions use terms such as Tao, Dharmakaya or Clear Light. Among modern authors who use the expression 'Ground' is Tibetan Buddhist teacher Sogyal Rinpoche (see his book The Tibetan Book of Living and Dying)
^ pp.77, Radhakrishnan, S, The Principal Upanisads, HarperCollins India, 1994

Legături externe modificare

[1] The Oxford Dictionary of World Religions, ed. John Bowker, OUP, 1997

[2] Both terms are used by Radhakrishnan

[3] The phrase 'Divine Ground' was in modern times coined by Aldous Huxley in his widely read comparative study of mysticism The Perennial Philosophy. Divine Ground (Paul Tillich popularized the expression 'Ground of Being' to refer to God) is a neutral term to express the common experience of mystics in diverse religious traditions of an Absolute Ground in which phenomena appear to have their root and origin. Theistic religions refer to this ground as God or Godhead whereas Eastern transtheistic religions use terms such as Tao, Dharmakaya or Clear Light. Among modern authors who use the expression 'Ground' is Tibetan Buddhist teacher Sogyal Rinpoche (see his book The Tibetan Book of Living and Dying)

[4] .77, Radhakrishnan, S, The Principal Upanisads, HarperCollins India, 1994

[1]

[2]

[3]

[4]