Wikipedia

Bryan Caplan

Bryan Caplan
Date personale
Născut (53 de ani) Modificați la Wikidata
Northridge⁠(d), California, SUA Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațieeconomist
cadru didactic universitar[*]​ Modificați la Wikidata
Activitate
InstituțieUniversitatea George Mason[*]​
Cato Institute[*][[Cato Institute (American libertarian think tank)|​]]  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Princeton
Universitatea Berkeley din California
Granada Hills Charter High School[*][[Granada Hills Charter High School (high school in California, United States)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului


Bryan Douglas Caplan (n. , Northridge⁠(d), California, SUA) este un economist și autor american. Caplan este profesor de economie la Universitatea George Mason⁠(d), cercetător la Centrul Mercatus⁠(d), cercetător adjunct la Institutul Cato⁠(d) și fost colaborator al blogului Freakonomics⁠(d) și al EconLog.[1] În prezent, acesta publică articole pe propriul blog intitulat Bet on It.[2] Caplan este un adept al „liberalismului economic”.[3][4] Acesta este specializat în economie comportamentală și economie publică⁠(d), fiind interesat de teoria alegerii publice⁠(d).[5]

Biografie modificare

Caplan are o licență în economie în cadrul Universității din California, Berkeley (1993) și un doctorat în economie de la Universitatea Princeton (1997).[6]

Lucrări modificare

The Myth of the Rational Voter modificare

Lucrarea The Myth of the Rational Voter⁠(d): Why Democracies Choose Bad Policies, publicată în 2007, dezvoltă conceptul de „iraționalitate rațională” abordat în scrierile anterioare ale autorului. Pornind de la Survey of Americans and Economists on the Economy, acesta susține că în rândul alegătorilor există convingeri părtinitoare sistematice despre numeroase subiecte economice. Caplan menționează că iraționalitatea rațională⁠(d) este o explicație pentru eșecul democrației.[7]Cartea a fost recenzată atât în The Wall Street Journal,[8] The New York Times[9] și The New Yorker,[10] cât și în publicații academice precum Journal of Libertarian Studies,[11] Public Choice⁠(d),[12] Libertarian Papers[13] și The Independent Review⁠(d).[14] A fost vehement criticată de Rupert Read în jurnalul European Review⁠(d).[15]

Selfish Reasons to Have More Kids modificare

În 2011, Caplan și-a publicat a doua carte, intitulată Selfish Reasons to Have More Kids, unde susținea că oamenii se implică prea mult în creșterea copiilor și, prin urmare, sunt speriați de ideea de a avea copii. Cartea menționează că odată ce costurile percepute pentru creșterea copiilor (în termeni de cheltuieli și efort) au scăzut, ar fi normal ca oamenii să aibă mai mulți copii conform cererii și ofertei.[16] Cartea a fost recenzată în The Wall Street Journal,[17] The Guardian,[18] RealClearMarkets⁠(d)[19] și The Washington Times.[20] De asemenea, a condus la dezbateri sponsorizate de The Wall Street Journal[21] și The Guardian.[22] The Guardian l-a convins pe Caplan să participe la o dezbatere cu Amy Chua⁠(d) despre meritele unui stil parental⁠(d) strict.[22] Cartea a fost prezentată și la National Public Radio⁠(d).[23] Kirkus Reviews a descris-o ca fiind „inconsistentă și neconvingătoare”.[24]

„Testul Turing ideologic” modificare

Într-o postare de pe blogul său din iunie 2021, intitulată „Testul Turing ideologic”, acesta contestă afirmația economistului Paul Krugman conform căreia liberalii pot prezenta cu precizie opiniile conservatorilor, însă nu și viceversa. Caplan a propus un test asemănător testului Turing: în loc să observăm dacă un Chatbot a imitat cu cu precizie o persoană, testul va judeca dacă o persoană a prezentat cu precizie convingerile oponenților săi ideologici spre satisfacția acestora.[25][26] Testul a fost preluat de alți scriitori, iar în prezent se spune despre cineva că poate (sau nu poate) „trece un test Turing ideologic” dacă este capabil (sau incapabil) să înțeleagă și să prezinte cu precizie argumentele unui adversar.[26][27][28]

The Case Against Education modificare

Lucrarea The Case Against Education: Why the Education System Is a Waste of Time and Money⁠(d) a fost publicată în 2018 de Princeton University Press. Influențat de conceptul economic de job market signalling⁠(d) și de cercetările din psihologia educației, Caplan susține că mare parte din învățământul superior este ineficient și are un impact infim asupra îmbunătățirii capitalului uman, în ciuda consensului din economia muncii despre care autorul declară că ia teoria capitalului uman de-a gata.[29][30]

Open Borders: The Science and Ethics of Immigration modificare

Caplan și caricaturistul Zach Weinersmith⁠(d) al Saturday Morning Breakfast Cereal⁠(d) au dezvoltat o carte de nonficțiune intitulată Open Borders: The Science and Ethics of Immigration⁠(d). Aceasta a fost lansată pe 29 octombrie 2019.[31]

Tyler Cowen⁠(d) a numit-o „un reper în educația economică, în modul de prezentare a ideilor economice și în integrarea analizei economice și a imaginilor grafice”.[necesită citare] The Economist a lăudat cartea și a descris-o drept „un model de argumentare politicoasă, convingătoare”.[32]

Deși National Review a declarat că lucrarea este „o lectură amuzantă” și bine prezentată, aceștia au scos în evidență că autorul nu a abordat unele argumente împotriva politicii granițelor deschise⁠(d) și a sugerat că problema a fost suprasimplificată.[33]

Convingeri modificare

Caplan a fost menționat ca fiind unul dintre principalii susținători ai politicii granițelor deschise în articolele din The Atlantic și Vox⁠(d).[34][35] De asemenea, a fost citat pe problema imigrației în reviste precum Huffington Post[36] și Time.[37]

Convingerile sale anarho-capitaliste au fost discutate de Brian Doherty⁠(d) în cartea sa Radicals for Capitalism⁠(d) și în revista Reason⁠(d).[38] Caplan a susținut că anarho-capitaliștii au o abordare mai bună a istoriei gândirii anarhiste⁠(d) decât „anarhiștii de masă” sau „anarhiștii de stânga⁠(d)”. Acest argument a fost contestat de alți anarhiști.[39][40]

Viața personală modificare

Caplan este căsătorit cu Corina Caplan, are patru copii și locuiește în Oakton, Virginia⁠(d).[41] [42]

Note modificare

  1. ^ „Bryan Caplan Archives”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Caplan, Bryan. „Bet on It: What's in the Name?”. betonit.substack.com (în engleză). Accesat în . 
  3. ^ Block, Walter (). I Chose Liberty: Autobiographies of Contemporary Libertarians. Ludwig von Mises Institute. p. 429. ISBN 9781610162708. 
  4. ^ . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ „Bryan Caplan”. econfaculty.gmu.edu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Block, Walter (). „Review of "The Myth of the Rational Voter"”. Psychology Today. Sussex. Accesat în . 
  8. ^ Casse, Daniel (). „Casting a Ballot With A Certain Cast of Mind”. The Wall Street Journal. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Bass, Gary J. (). „Clueless”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ Block, Walter. „The Myth of the Rational Voter (book review)” (PDF). Journal of Libertarian Studies, Vol. 22 (2011), Page 689-718. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ Lomasky, Loren (iunie 2008). „Swing and a myth: a review of Caplan's The Myth of the Rational Voter”. Public Choice. 135 (3–4): 469–484. doi:10.1007/s11127-007-9273-7. 
  13. ^ Farrand, Stuart (). „Critique of Caplan's The Myth of the Rational Voter” (PDF). Libertarian Papers, Vol. 2, Article No. 28. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  14. ^ Callahan, Gene (). „The Myth of the Rational Voter: Why Democracies Choose Bad Policies (book review)”. The Independent Review. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ Read, Rupert (). „Economist-kings? A Critical Notice on Caplan, The Myth of the Rational Voter: Why Democracies Choose Bad Policies”. European Review. Cambridge University Press. 19 (1): 119–129. doi:10.1017/S1062798710000426. Caplan's The Myth of the Rational Voter: Why Democracies Choose Bad Policies has been received by rave reviews. These reviews appear to have failed to note that Caplan's book celebrates the market and denigrates democracy at the very time when markets worldwide have failed and democracies have ridden to the rescue. It thus appears to have been undermined fatally by events that occurred as it was published (and which Caplan artfully omits to mention in the more recent paperback edition). Caplan's book in fact stands in the long tradition of anti-democratic writings that argue that an elite must rule. An elite of free-market economists. An elite no longer in good odour, since the financial crisis (and the climate crisis) occurred and became starkly evident to all. This Critical Notice also points out that numerous of Caplan's key claims, such as that individual voters have zero effect on election results, are empirically false. 
  16. ^ Davis, Tanika (). „Are parents making parenting harder than it has to be?”. Baltimore Sun. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Last, Jonathan (). „Go Ahead, Have Another”. The Wall Street Journal. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ McVeigh, Tracy (). „Parenting guru Bryan Caplan prescribes less fuss – and more fun”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ Tamny, John (). „Book Review: Bryan Caplan's Selfish Reasons To Have More Kids”. RealClearMarkets. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ Russell, Nicole (). „Go and Multiply, Without Guilt”. The Washington Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  21. ^ „Live Chat: Should You Have More Kids?”. The Guardian. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ a b Saner, Emine (). „Is strict parenting better for children?”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Inskeep, Steve; David Greene; Renee Montagne (). „'Selfish Reasons' For Parents To Enjoy Having Kids”. Morning Edition. National Public Radio. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „Selfish Reasons to Have More Kids by Bryan Caplan”. Kirkus Reviews. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ Hannon, Michael (noiembrie 2020). „Empathetic understanding and deliberative democracy”. Philosophy and Phenomenological Research. 101 (3): 591–611 (600). doi:10.1111/phpr.12624. A useful heuristic is what Bryan Caplan (2011) calls the 'political turing test'. Caplan actually calls this the 'ideological turing test', but I prefer my label in the context of this paper. 
  26. ^ a b Galef, Julia (). „Could you pass an ideological Turing test?”. The Scout Mindset: Why Some People See Things Clearly and Others Don't. New York: Portfolio/Penguin. pp. 203–205 (204). ISBN 9780735217553. OCLC 1164823768. I treat the ideological Turing test as a kind of 'North Star', an ideal to guide my thinking ... I once saw someone talk about how important it is to be able to pass an ideological Turing test and then add, 'Of course, people often don't want to do this, because they're afraid they'll change their minds.' 
  27. ^ Kling, Arnold (). The Three Languages of Politics: Talking Across the Political Divides (ed. 3rd). Washington, DC: Cato Institute. p. 66. ISBN 9781948647427. OCLC 1110724336. That characterization of progressives and conservatives would not pass an ideological Turing test. 
  28. ^ Matthews, Dylan (). „How 'Archie Carter' hoaxed Quillette, the hoax-loving 'Intellectual Dark Web' site”. Vox. Arhivat din original la . Accesat în . I wanted to do a sort of performance art to do three things: first, ... pass the partisan Turing test; second, to do my own Sokal experiment; and third, to demonstrate why the Right is good at propaganda. 
  29. ^ „The Case Against Education”. independent.org. Accesat în . 
  30. ^ „Economist Bryan Caplan Thinks Education Is Mostly Pointless Showing Off.We Test the Strength of His Case”. 80000hours.org. . Accesat în . 
  31. ^ . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  32. ^ „The case for migration—in pictures”. The Economist. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ Williamson, Kevin D. (). „More Is More: Caplan and 'Open Borders'”. National Review. Accesat în . 
  34. ^ . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  35. ^ Matthews, Dylan (). „The case for open borders”. Vox. Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ Roberson, Steve (). „Immigrants – The Once, and Future, Story of Jobs”. Huffington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
  37. ^ . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  38. ^ . Arhivat din original|archive-url= necesită |url= (ajutor) la .  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  39. ^ „Replies to Some Errors and Distortions in Bryan Caplan's "Anarchist Theory FAQ" version 5.2”. Spunk Library. Arhivat din original la . Accesat în . 
  40. ^ „Appendix : Anarchism and "anarcho"-capitalism” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . 
  41. ^ Rich, Motoko (). „Who Really Cares How Yuppies Raise Their Kids?”. The New York Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  42. ^ „The Economist's Guide to Parenting”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Bryan_Caplan&oldid=15942000