Casa Nouă
Casa Nouă (numită în unele scrieri și „Casa Mică”) a fost o vilă construită în spatele Palatului Regal din București, aflată pe strada Pictor Grigorescu nr. 24[1], pe locul unde se află astăzi Sala Palatului.
Arhitectura modificare
Casa Nouă era o mică vilă tencuită, cu un singur etaj. O alee o despărțea de spatele corpului central al Palatului Regal, obligând vizitatorii să traverseze prin exterior pentru a trece dintr-o clădire în alta.[2]
Printre alte limitări, Casa Nouă nu dispunea de o bucătărie, mâncarea fiind adusă de la bucătăria Palatului printr-un tunel de serviciu.[3]
La etajul Casei Noi se afla o mică încăpere-seif, model Fichet, care adăpostea valoroasa colecție de timbre a Regelui Carol al II-lea.
Istoric modificare
În această casă a locuit, în timpul domniei sale din anii 1930-1940, Regele Carol al II-lea, împreună cu Principele Moștenitor Mihai, Mare Voievod de Alba-Iulia, când se aflau în București. Pentru o perioadă, Regele Carol a locuit aici și împreună cu amanta sa, Elena Lupescu.
Imediat după abdicarea și plecarea în străinătate a Regelui Carol al II-lea, cu Elena Lupescu, petrecută la 6 septembrie 1940, Regina mamă Elena a revenit în țară, în urma invitației adresate public de generalul Antonescu. Regele Mihai și mama sa au dorit să își stabilească în altă parte reședința, însă acest lucru nu s-a putut din cauza avariilor cauzate de cutremurul din 1940 Palatului Cotroceni, astfel că vila a rămas reședința Familiei Regale în puținele ocazii pe care le petreceau la București, cel mai adesea la convocarea generalului Antonescu.
Casa Nouă la 23 august 1944 modificare
În biroul Regelui din Casa Nouă a avut loc, în după-amiaza zilei de 23 August 1944, audiența în cadrul căreia Mareșalul Antonescu, președintele Consiliului de Miniștri, a fost somat de Rege să încheie un armistițiu cu Aliații; întrucât acesta nu a fost de acord, a fost arestat și demis, fiind înlocuit la conducerea Guvernului cu generalul Constantin Sănătescu.
După arestare, Antonescu a fost deținut, pentru câteva ore, în încăperea-seif aflată la etaj. Împreună cu el, în aceeași cameră a stat și fostul ministru de externe Mihai Antonescu - probabil și alți colaboratori apropiați, care fuseseră chemați la Palat pentru a putea fi arestați discret.
Reacția Germaniei naziste față de evenimentele de la 23 August a fost încercarea de a recuceri Bucureștiul, prin luptele de la Podul Băneasa și bombardarea masivă a centrului Capitalei, inclusiv a Palatului Regal și a Casei Noi.
După bombardamentul din ziua de 24 august 1944, vila a fost distrusă în întregime, iar Palatul a fost avariat grav, devenind nelocuibil.
Note modificare
- ^ Ilarion Tiu, Cristina Vohn (), „Averea Casei Regale a României”, Jurnalul Național, accesat în
- ^ Mircea Ionnițiu - Amintiri și reflecțiuni, Editura Enciclopedică, 1993, pag. 87
- ^ Gould-Lee, Arthur - Regina-mamă Elena a României, Ed. Humanitas, 2019, p. 201
Bibliografie modificare
- Ionnițiu, Mircea (), Amintiri și reflecțiuni, București: Editura Enciclopedică, ISBN 973-45-0039-2
- Gould Lee, Arthur (), Coroana contra secera și ciocanul. Povestea regelui Mihai al României, Traducerea din engleză de Maria Bica, București: Editura Humanitas, ISBN 973-28-0829-2
- Porter, Ivor (), Michael of Romania. The King and the Country, Phoenix Mill: Sutton Publishing