Charles de Foucauld

preot catolic francez
Charles de Foucauld
Date personale
Nume la naștereCharles Eugène de Foucauld de Pontbriand Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Strasbourg, Franța[5] Modificați la Wikidata
Decedat (58 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Tamanrasset, Provincia Tamanrasset, Algeria Modificați la Wikidata
ÎnmormântatEl Golea ()
Tamanrasset () Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor (plagă împușcată[*]) Modificați la Wikidata
PărințiÉdouard de Foucauld de Pontbriand[*][[Édouard de Foucauld de Pontbriand ((1820-1864))|​]]
Élisabeth Beaudet de Morlet[*][[Élisabeth Beaudet de Morlet ((1829-1864))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică
catolicism Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*]
explorator
ofițer
filolog[*]
misionar
geograf
lingvist
traducător
cartograf[*]
militar[*]
preot
pustnic Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[6][7][8]
Tamahaq[*][[Tamahaq (language)|​]]
langues touarègues[*][[langues touarègues (group of closely related Berber languages and dialects)|​]][7] Modificați la Wikidata
Venerație
Sărbătoare1 decembrie  Modificați la Wikidata
ApartenențaOrdinul trapist  Modificați la Wikidata
Semnătură
Sfinți

Charles de Foucauld (n. , Strasbourg, Franța – d. , Tamanrasset, Provincia Tamanrasset, Algeria) a fost un ofițer al cavaleriei armatei franceze, devenit explorator și geograf, apoi călugăr catolic, preot, eremit și lingvist francez.

În timpul Primului Război Mondial, la 1 decembrie 1916, a fost ucis în chilia sa din Algeria. A fost beatificat, la 13 noiembrie 2005, de papa Benedict al XVI-lea, apoi canonizat de papa Francisc, la 15 mai 2022. Este comemorat la 1 decembrie, în fiecare an.

Tinerețea modificare

Rămas orfan la vârsta de șase ani, Charles de Foucauld a fost crescut de bunicul său matern, colonelul Beaudet de Morlet. S-a înscris la Școala Specială Militară de la Saint-Cyr. La absolvire, clasamentul i-a permis să aleagă cavaleria. Prin urmare s-a alăturat Școlii de Cavalerie din Saumur, unde s-a remarcat prin umorul său de școlar, ducând în același timp o viață disolută datorită moștenirii primite la moartea bunicului său. Apoi a fost repartizat într-un regiment. La douăzeci și trei de ani a decis să demisioneze cu scopul de a explora Marocul dându-se drept evreu. Calitatea muncii sale i-a adus medalia de aur a Societății de Geografie și o mare faimă în urma publicării cărții sale Reconnaissance au Maroc (1888).

Întors în Franța și după diverse întâlniri, a redescoperit credința creștină și s-a călugărit la trapiști, la 16 ianuarie 1890. Apoi a plecat în Siria, tot cu trapiștii. Căutarea lui pentru un ideal și mai radical de sărăcie, abnegație și penitență l-a determinat să părăsească La Trappe pentru a deveni pustnic în 1897. A trăit apoi în Palestina, scriindu-și meditațiile (inclusiv Prière d'abandon, în română: „Rugăciunea Abandonului”) care vor fi inima spiritualității sale.

În Sahara modificare

Hirotonit preot la Viviers în 1901[9], a decis să se stabilească în Sahara algeriană, la Béni Abbès. El a aspirat să întemeieze o nouă congregație, dar nimeni nu i s-a alăturat. A locuit cu berberii, adoptând o nouă abordare apostolică, propovăduind nu prin predici, ci prin exemplul său. Pentru a-i cunoaște mai bine pe tuaregi, a studiat cultura lor timp de mai bine de doisprezece ani, publicând sub pseudonim primul Dicționar tuareg-francez. Lucrările lui Charles de Foucauld constituie o referință pentru cunoașterea culturii tuarege.

Moartea modificare

La 1 decembrie 1916 Charles de Foucauld a fost asasinat la ușa chiliei sale. Este considerat foarte repede un martir și face obiectul unei adevărate venerații susținute de succesul biografiei redactate de René Bazin (1921). Noi congregații religioase, familii spirituale și o renaștere a eremitismului se inspiră din scrierile și viața lui Charles de Foucauld.

Canonizarea modificare

Procesul beatificării sale a început încă din 1927. Întrerupt în timpul Războiului din Algeria, a fost reluat, iar Charles de Foucauld a fost declarat venerabil, la 24 aprilie 2001, de papa Ioan Paul al II-lea, apoi fericit, la 13 noiembrie 2005, de către papa Benedict al XVI-lea. Papa Francisc a semnat, la 27 mai 2020, decretul de recunoaștere a unui miracol atribuit fericitului. Charles de Foucauld a fost canonizat în duminica din 15 mai 2022, de papa Francisc.

Note modificare

  1. ^ a b c d „Charles de Foucauld”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Charles de Foucauld, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b c d Charles de Foucauld, International Music Score Library Project, accesat în  
  5. ^ „Charles de Foucauld”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  7. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  8. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ fr Charles de Foucauld Prêtre du diocèse de Viviers