Wikipedia

Comuna Dăbâca, Cluj

comună din județul Cluj, România
Pentru alte sensuri, vedeți Dăbâca (dezambiguizare).

Dăbâca (în germană Doboka sau Dabuke, în maghiară Doboka) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Dăbâca (reședința), Luna de Jos și Pâglișa. Este situată în nord-estul Dealurilor Clujului, pe râul Lonea.

Dăbâca
—  comună  —
Primăria comunei Dăbâca
Primăria comunei Dăbâca
Dăbâca se află în România
Dăbâca
Dăbâca
Dăbâca (România)
Localizarea satului pe harta României
Coordonate: 46°58′21″N 23°40′28″E ({{PAGENAME}}) / 46.97250°N 23.67444°E
Țară România
Județ Cluj
SIRUTA57546
Atestare1068 [1]
ReședințăDăbâca
Sate componenteDăbâca, Luna de Jos, Pâglișa
Guvernare
 - PrimarEmil Cioban[*]​[3] (PNL, )
Suprafață
 - Total50,25 km²
Altitudine334 m.d.m.
Populație (2021)
 - Total1.437 locuitori
 - Densitate36,29 loc./km²
Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Prefix telefonic+40 x64[2]
Prezență online
site web oficial Modificați la Wikidata
Localizarea comunei în județul Cluj
Localizarea comunei în județul Cluj
Localizarea comunei în județul Cluj
Dăbâca pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773. (Click pentru imagine interactivă)
Dăbâca pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773.
(Click pentru imagine interactivă)
Dăbâca pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773.
(Click pentru imagine interactivă)
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Toponimie modificare

Denumirea satului este una de origine slavă, derivând din cuvântul dlubocu (adâncitură).[4] Poate proveni și după numele căpeteniei maghiar Doboka.[necesită citare] Odată cu secolul al XIII-lea Dăbâca apare menționată în documentele timpului - Dobuk (1219), Villa castri de Doboka / Dobokawarfolua (1279), Terra Doboka (1308), Dobaca (1308), Villa Doboca (1315), Dabaka (1321), De Boca (1332), Debika (1839), Dobika (1850), Doboka (1854)[5][6].

Istoric modificare

Târgul Dăbâca apare menționat pentru prima oară în 1064, fiind format pe atunci din cetatea Dăbâca și o localitate formată lângă ea. În 1164 este menționat comitatul Dăbâca și comitele de Dăbâca, Leustachius, care va deveni căpetenia țării în 1176. Într-un alt document, datat 1166, este menționat Wido, fiu al comitelui de Dobuca. Din perioada 1214-1219 există și primele menționări ale cetății Dăbâca ca și reședință a comitatului.

Primele cercetări ale cetății aparțin din 1837 lui K. Hodor, urmate in 1942 de sondajul arheologic al lui K. Crettier și apoi de o cercetare arheologică amănunțită inițiată in 1964 de către echipa lui Constantin Daicoviciu. Cetatea are forma inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Este așezată pe terasă superioară a Văii Lonei si avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului.

În lucrarea Gesta Hungarorum a cronicarului Anonymus, apare menționat ducatul lui Gelu ca întinzându-se de la Valea Someșului până la Poarta Meseșului. Cercetările arheologice au arătat o locuire datată înaintea sosirii ungurilor dar nu au putut dovedi naționalitatea populației din zona cetății Dăbâca. [7]

În 1068, la Chiraleș, aproape de Dăbâca, a avut loc lupta dintre regele Solomon (14 ani) alături de ducii Geisa și Ladislau împotriva pecenegilor și a românilor conduși de Osul și aflați în retragere. Timp de o săptămână înaintea luptei Solomon și aliații săi și-au adăpostit oștirile la Dăbâca (in urbem Dobuka), în așteptarea apropierii dușmanilor.

În 1279 regele Ladislau Cumanul al Ungariei va dona satele cetății Dăbâca banului Micud de Severin, iar domeniul va rămâne în proprietatea familiei acestuia. O altă mențiune a satelor comunei avem din secolul al XVIII-lea, când acestea sunt incluse în domeniul Bonțida al lui Gheorghe Bánffy, guvernator al Transilvaniei.

Date geografice modificare

Dăbâca se află în Podișul Someșan, la 35 km de municipiul Cluj-Napoca. Teritoriul comunei include în proporție de 90% din suprafața comunei Valea Lonei și, pe o porțiune mai mică, Valea Someșului Mic. Altitudinile medii sunt de 300-350 m, cu maxime atinse pe Dealul Dâmbu lui Carol (577 m), Dealul Fata (547 m) și Dealul Cocoșed (492 m). Comuna are în componența satele Dăbâca, Pâglișa și Luna de Jos. Se învecinează la nord cu comuna Panticeu, la sud cu Borșa și Bonțida, la vest cu Vultureni, iar la est cu comunele Cornești și Iclod.

Clima modificare

Clima este una temperată cu influențe sensibil oceanice. Temperatura medie anuală este de 10 °C, cu minime de -30...-32 °C și maxime de 39 °C [8]. Temperaturile se mențin ușor mai ridicate pe Culoarul Someșului și puțin mai mici pe porțiunea aparținând văii Lonei.

Flora și fauna modificare

Fondul forestier al zonei este alcătuit mai ales din specii de stejari sud-europeni, cer (Quercus cernis) și gârniță (Quercus frainetto) până la altitudinile de 350 m. La altitudinile superioare se întâlnesc mai ales gorunul, stejarul pedunculat (Quercus robur), fagul, frasinul, arțarul țărănesc (Acer tataricum), ulmul. Mai sunt prezente, în proporție mai redusă, plopul, aninul negru, salcia, aninul alb, socul negru, alunul, păducelul, măcieșul, cornul ș.a.

Fauna este compusă din specii cum ar fi pisica sălbatică (Felix silvestris), ciuful de pădure (asia oxus), pițigoiul mare (Parus major), căprioare, vulpi, lupi, mistreți, iepuri etc.

Solurile modificare

Solurile zonei sunt formate mai ales din cernoziomuri argiloiluviale, soluri negre clinohidromorfe, soluri cernoziomoide și în proporție mai redusă alte tipuri de soluri.

Demografie modificare



 

Componența etnică a comunei Dăbâca

     Români (86,15%)

     Romi (3,2%)

     Maghiari (2,71%)

     Alte etnii (7,93%)


 

Componența confesională a comunei Dăbâca

     Ortodocși (78,08%)

     Greco-catolici (4,24%)

     Reformați (4,04%)

     Penticostali (3,62%)

     Alte religii (1,81%)

     Necunoscută (8,21%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Dăbâca se ridică la 1.437 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.543 de locuitori.[9] Majoritatea locuitorilor sunt români (86,15%), cu minorități de romi (3,2%) și maghiari (2,71%).[10] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (78,08%), cu minorități de greco-catolici (4,24%), reformați (4,04%) și penticostali (3,62%), iar pentru 8,21% nu se cunoaște apartenența confesională.[11]

Politică și administrație modificare

Comuna Dăbâca este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul, Emil Cioban[*]​, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[12]

   PartidConsilieriComponența Consiliului
Partidul Social Democrat4    
Partidul Național Liberal4    
Partidul Mișcarea Populară1    

Demografie istorie modificare

Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel:

Recensământul[13] [14] Structura etnică
Anul Populația Români Maghiari Germani Romi Alte etnii
1850 2.205 1.638 380 4 183 178
1880 2.463 1.899 381 6 177 -
1890 2.615 1.981 458 13 163 1
1900 2.733 2.143 452 14 124 -
1910 2.858 2.305 395 49 109 -
1920 2.813 2.394 315 1 103 20
1930 3.331 2.872 371 1 87 87
1941 3.468 2.976 383 5 104 104
1956 3.482 3.016 343 - 123 123
1966 3.163 2.843 285 - 35 35
1977 2.950 2.649 273 - 28 28
1992 1.925 1.672 143 2 108 108
2002 1.804 1.586 136 - 80 -

Dăbâca - evoluția demografică

  Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.


Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia


Lăcașuri de cult modificare

  • Biserica Reformată-Calvină din 1743

Obiective turistice modificare

Note modificare

  1. ^ Atlasul localităților județului Cluj, p. 137
  2. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  3. ^ Rezultatele alegerilor locale din 2016, Biroul Electoral Central 
  4. ^ N. Drăganu - Românii în secolele IX-XIV pe baza toponimiei și onomasticei, București, 1933, p. 13
  5. ^ Pintilie, p. 28
  6. ^ C. Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, Editura Academiei RSR, București, 1967, vol. 1, p. 191
  7. ^ Curta, Florin. “Transylvania Around A.D. 1000.” In Europe Around the Year 1000. Edited by Przemyslaw Urbanczyk. Warsaw: Institute of Archaeology and Ethnology, 2001.
  8. ^ Pintilie, p. 14
  9. ^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în . 
  10. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  11. ^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în . 
  12. ^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în . 
  13. ^ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naționalitate, Dăbâca
  14. ^ Structura etno-demografică a României

Bibliografie modificare

  • Simon András, Gáll Enikő, Tonk Sándor, Lászlo Tamás, Maxim Aurelian, Jancsik Péter, Coroiu Teodora (). Atlasul localităților județului Cluj. Cluj-Napoca: Editura Suncart. ISBN 973-86430-0-7. 
  • Dan Ghinea (). Enciclopedia geografică a României. București: Editura Enciclopedică. ISBN 978-973-45-0396-4. 
  • Pintilie, Mariana, Pintilie, Dorin (). Comuna Dăbâca: studiu monografic. Cluj-Napoca: Editura Eurodidact. ISBN 973-85092-4-6. 
  • P. Iambor, Nobilii de Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", XVI, 1979
  • Șt. Matei, N. Edroiu, Un relief medieval la Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", VIII, 1979
  • Șt. Pascu, M. Rusu, Cetatea Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", V, 1968
  • N. Vlassa, Așezarea neolitică de la Dăbâca, în "Acta Musei Napocensis", VI, 1969
  • Liviu Stoica, Gheorghe Stoica, Gabriela Popa (). Castles & Fortresses in Transylvania: Cluj County. Castele și cetăți din Transilvania: Județul Cluj. Cluj-Napoca. ISBN 978-973-0-05364-7. 

Vezi și modificare

Imagini modificare

  •  
    Intrarea în satul Luna de Jos
  •  
    Luna de Jos
  •  
    Turnul de vânătoare al Castelului "Teleki" din Luna de Jos
  •  
    Monumentul Eroilor din Luna de Jos
  •  
    Biserica ortodoxă din Luna de Jos
  •  
    Biserica reformată (monument istoric)
  •  
    Turnul bisericii reformate
  •  
    Dăbâca
  •  
    Bustul voievodului Gelu
  •  
    Biserica ortodoxă (inițial greco-catolică, construită în 1904 și având atunci hramul Naşterea Sf. Fecioare Maria)
  •  
  •  
    Biserica (vest)
  •  
    Monumentul Eroilor din Dăbâca
  •  
    Ansamblul fortificat Dăbâca
  •  
    Dăbâca
  •  
    Biserica greco-catolică din Dăbâca
  •  
    Biserica reformată (monument istoric)
  •  
    Biserica reformată (detaliu)
  •  
    Drumul Dăbâca-Pâglișa
  •  
    Intrarea în satul Pâglișa
  •  
    Vechea biserică din lemn din Pâglișa
  •  
    Pâglișa, județul Cluj
  •  
    Pâglișa, județul Cluj
  •  
    Monumentul eroilor
  •  
    Monumentul eroilor (detaliu)
  •  
    Monumentul eroilor (detaliu)
  •  
  •  
    Împrejurimi
  •  
    Drumul Pâglișa-Dârja

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Dăbâca


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Comuna_Dăbâca,_Cluj&oldid=15893007