Consoanele clic, cunoscute mai pe scurt ca și clicuri, sunt sunete cu valoare de consoană, și apar în multe limbi vorbite în sudul Africii. În română și alte limbi indo-europene nu apar ca sunete distincte ale limbii, ci sunt doar interjecții (unele pot fi onomatopee). Clicurile sunt consoane ne-pulmonare și sunt combinabile cu vocalele în limbile în care apar ca și consoane. Zgomotul clicului se realizează prin relaxarea bruscă a ocluziunii anterioare astfel încât aerul exterior pătrunde în vidul produs între cele două ocluziuni. [1]

Clicul dental se asemănă cu interjecția din română țî-țî-țî (marchează enervarea), iar un alt exemplu de clic este sunetul ce imită tropotul cailor. [1] Printre limbile în care apar clicuri se numără xhosa și zulu.

Tipuri modificare

  • Clicuri dentale, ǀ
  • Clicuri laterale, ǁ
  • Clicuri bilabiale, ʘ
  • Clicuri alveolare, ǃ
  • Clicuri palatale, ǂ

Vezi și modificare

Referințe modificare

  1. ^ a b Martinet, Andre (), Elemente de lingvistică generală (traducere de Paul Miclău), București: Editura Științifică, p. 81