Wikipedia

Costin Petrescu (pictor)

pictor român
Acest articol se referă la un pictor. Pentru un muzician, vedeți Costin Petrescu (muzician).
Costin Petrescu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Pitești, România Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor
cadru didactic universitar[*]​
publicist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea Națională de Arte București, Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu, Academia Julian  Modificați la Wikidata
PregătireGeorge Sterian  Modificați la Wikidata
Profesor pentruArsenie Boca  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăsimbolism, Romantic painting[*][[Romantic painting (painting movement, 19th - 20th century)|​]], postimpresionism, Tinerimea artistică, Sindicatul Artelor Frumoase  Modificați la Wikidata
Influențat deGeorge Demetrescu Mirea, George Sterian, Jean-Paul Laurens  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Costin Petrescu (n. , Pitești, România – d. , București, România) a fost un pictor, profesor universitar, președinte al Sindicatului Artelor Frumoase și publicist român.[2]

Perioada de studii modificare

După ce a urmat gimnaziul la „Brătianu”, în Pitești, Costin Petrescu s-a transferat la o școală din București, în urma unor neînțelegeri pe care le-a avut cu tatăl său.[3]

Costin Petrescu a avut legătură cu pictura încă din copilărie, deoarece atât tatăl său, cât și bunicul, au fost pictori meșteșugari.[4]

Și-a început studiile superioare în domeniul picturii în anul 1892 la București, unde a frecventat, timp de aproape 3 ani, cursurile Școlii de Belle Arte, sub îndrumarea directă a pictorului George Demetrescu Mirea. A urmat și cursurile Școlii de arhitectură unde l-a avut mentor pe arhitectul George Sterian[2]. A continuat studiile la Viena, München[5] și Paris unde, beneficiind de o bursă, a studiat la Academia Julian, sub îndrumarea lui Jean-Paul Laurens[4].

Activitatea de creație modificare

A practicat diverse genuri, astfel că opera sa a suferit multiple influențe, de la simbolismul romantic al scenelor orientale la maniera postimpresionistă de interpretare a temelor istorice și portretelor[4]. A expus la Tinerimea artistică și Salonul Oficial[6].

În ultima perioadă de creație Petrescu adoptase o manieră liberă de interpretare, folosind culori vii și un desen schematizat.[4]

În 1921 a fost trimis în SUA pentru a studia metodele de gravură a bancnotelor.[6]

În anii dintre cele două războaie mondiale, Costin Petrescu a pictat o serie de portrete ale unor personalități culturale, precum Gheorghe Lazăr, Vasile Lascăr și Dem I. Dobrescu.[7] În decursul anilor a pictat circa 400 de portrete[6].

Între 1925 și 1926 a ținut cursuri generale asupra frescei la Academia de Belle Arte din Lyon. Ca urmare a activității sale meritorii, fost distins cu titlul de „profesor de onoare” al Academiei de Belle Arte din Lyon.[6]

Cu toate că în vremea sa pictura murală monumentală se făcea în ulei, atunci când i s-a comandat o măreață lucrare monumentală pentru Ateneul Român, a ales să o realizeze în frescă, revitalizând astfel o veche tehnică.[4] A lucrat aproximativ cinci ani la această pictură „al fresco”, iar la inaugurare, în 1939, aceasta era cea mai mare operă de artă efectuată până atunci în România[5]. Lată de 3 metri și lungă de 70 de metri, Marea frescă se întinde deasupra lojilor, de jur împrejurul tamburului cupolei, cu excepția locului unde se află scena.[8] Este alcătuită din 25 de scene reprezentative din istoria României:

  1. Împăratul Traian intră în Dacia
  2. Legionarii romani colonizează Dacia
  3. Formarea poporului daco-roman
  4. Straja romană
  5. Invazia barbarilor
  6. Începuturile poporului român
  7. Statornicirea
  8. Descălecarea
  9. Statul militar
  10. Statul administrativ — împărțirea dregătoriilor
  11. Cruciada românească
  12. Ștefan cel Mare
  13. Epoca de pace și credință
  14. Mihai Viteazul
  15. Începuturile culturii românești
  16. Horia, Cloșca și Crișan
  17. 1821 — Revolta lui Tudor Vladimirescu
  18. Anul 1848 în Transilvania
  19. Anul 1848 în Principate
  20. Al.I. Cuza - Împroprietărirea țăranilor
  21. Anul 1859 — Unirea Principatelor
  22. Carol I — Războiul de Independență
  23. Războiul întregirii naționale 1916-1918
  24. Ferdinand I Întregitorul - România Mare
  25. Carol al II-lea - Epoca de consolidare

Ultima dintre aceste scene a fost modificată după abdicarea regelui Carol al II-lea, chipul fostului monarh fiind înlăturat. În primii ani ai regimului comunist din România, fresca de la Ateneu, pictată de Costin Petrescu, a fost acoperită cu catifea roșie, cu scopul de a ascunde rolul monarhiei în istoria României[9], și a stat ascunsă privirilor aproape două decenii, din 1948 până în 1966[2].

Alte picturi murale de mari dimensiuni a realizat la Biserica din Miroși, Biserica Domnească din Curtea de Argeș[5], Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Roznov[10], icoane ale bisericii Sfântul Spiridon din Craiova, bisericile Sfântul Silvestru, Mihai Vodă și “Sfântul Dumitru – Colentina” din București și biserica „Sfântul Nicolae” din Șcheii Brașovului[7], unele scene din Palatul Patriarhal precum și interiorul Catedralei Încoronării din Alba Iulia[11]

În interiorul Bisericii „Sfântul Nicolae” din Șchei, pe peretele de nord, Costin Petrescu a pictat în anul 1946 o frescă reprezentându-i pe Regele Mihai I și pe mama sa, Elena. În vremea comunismului, deoarece aceste picturi deranjau autoritățile au dispus acoperirea lor cu var. În 1999, doi pictori de la Sibiu au îndepărtat varul și au restaurat fresca. Tot în Biserică, înaintea altarului, unul din cele două scaune pentru ierarhi este închinat Regelui. Pe peretele de lângă scaun, Costin Petrescu i-a pictat pe bunicii lui Mihai I al României – Regele Ferdinand și Regina Maria, călare pe doi cai albi. Pentru a salva această pictură de ideologia comunistă antiregalistă, cineva a avut inspirația să picteze o barbă pe chipul reginei și li s-a spus autorităților că aceia sunt doi sfinți militari. Și această pictură a fost restaurată prin îndepărtarea bărbii.[12]

Costin Petrescu a conceput și mantia regală pe care Regele Ferdinand a purtat-o la 15 octombrie 1922, cu ocazia încoronării de la Alba Iulia. Mantia a fost inspirată din costumul de gală al domnitorilor români din Evul Mediu și a fost realizată în ateliere vieneze. În prezent, este expusă la Castelul Peleș din Sinaia.[13]

A pictat și lucrări murale în clădiri publice, precum sala de consiliu de la Palatul Universul din București și o frescă în sala de festivități a fostului Colegiu Academic al Universității din Cluj, prin care se evocă marile personalități culturale ale românilor din Transilvania.[7]

Costin Petrescu a realizat și mozaicurile exterioare de la Ateneul Român din București.[14]

A decedat în București, la 15 octombrie 1954, și este înmormântat în cimitirul Bellu, figura 96, locul 38.[2]

Scrieri modificare

  • L’art de la fresque (Arta frescei), Editura Lefranc, Paris, 1931 (Cartea a fost scrisă de Costin Petrescu la rugămintea lui Paul Leo, membru al Institutului Franței, care a și prefațat-o. Autorul declara că aceasta „Conține o condensare a tot ce s-a scris până acum despre această artă decorativă, care a făcut farmecul decorației catedralelor medievale, un tratat practic al picturii pe zid sau pe piatră”).[15]

Casa natală modificare

Casa din Strada Egalității, din Pitești, în care s-a născut și a trăit pictorul, a purtat multă vreme o plăcuță din marmură pe care scria: În această casă s-a născut pictorul Costin Petrescu, 1872-1954, autorul lucrării „Marea Frescă a Neamului” de la Ateneul Român. Astăzi, plăcuța a dispărut. Deoarece casa nu a fost declarată monument istoric, Mari­an Anghelescu, noul proprietar, a obținut toate avizele pentru a demola parțial fațada și a supraetaja partea din spate a casei.[5] În final, omul de afaceri Mari­an Anghelescu, care deține firma Deck Birotica Group, ce funcționează în clădirea înaltă ce s-a ridicat lipită de casa natală, a demolat întreaga casă, fără aprobarea primăriei, care intenționa să o transforme în casă memorială, și a făcut în locul ei o parcare pentru firma sa.[16]

Casa memorială modificare

În București, Bd. Dacia nr. 29, se află un imobil edificat de Costin Petrescu după propriul său proiect, cu două funcțiuni complementare: cea de locuință și de amplu atelier de creație și întâlniri colegiale. În prezent este casă memorială.[2]

Distincții modificare

În 1921, Direcția generală a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor, a înaintat tabele cu funcționari ai săi, propuși spre decorare cu ocazia încoronării proiectate pentru acel an. La poziția 109 era înscris Costin Petrescu, profesor la Școala de Arte București, cu propunerea „mare ofițer al Stelei”.[17]

Note modificare

  1. ^ a b c d Costin Petrescu 
  2. ^ a b c d e „În București, pe urmele unui creator de frumos – artistul plastic Costin Petrescu” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  3. ^ Obiectiv argeșean: Costin Petrescu[nefuncțională]
  4. ^ a b c d e Costin Petrescu 1872 - 1954 [nefuncțională]
  5. ^ a b c d „Locuința pictorului Costin Petrescu a fost demolată”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b c d 300 de Pictori Romani, Mircea Deac si Tudor Octavian, Fundatia Jean Louis Calderon, 2007
  7. ^ a b c „Omul pentru om e…”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Costin Petrescu și marea frescă din Ateneul Român[nefuncțională]
  9. ^ Trăim pentru a salva sau pentru a distruge?
  10. ^ Biserica Sfântul Nicolae din Roznov
  11. ^ Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu – Lainici – Capodoperă a artei românești și europene, Editura „Evanghelismos”, București, 2011
  12. ^ Regina MARIA, cu BARBĂ. Cum au fost ascunse de comuniști portretele FAMILIEI REGALE
  13. ^ „Obiectul Lunii Iunie 2011: Mantia Regelui Ferdinand”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „Biblioteca metropolitană: Costin Petrescu (1872- 1954)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  15. ^ Costin Petrescu și marea frescă din Ateneul Român
  16. ^ Primăria nu a autorizat demolarea casei lui Costin Petrescu[nefuncțională]
  17. ^ Katiușa Pârvan: Opera medalistică a sculptorul Mihail Kara - mărturie a pregătirii serbărilor încoronării

Bibliografie modificare

  • Simion Săveanu, Aventuri prin tunelul timpului, Editura Sport-Turism, 1977.
  • Mircea Deac, 250 de pictori români. 1890 – 1945, Ed. Medro, București, 2003.
  • Petre Oprea, Expozanți la Saloanele Oficiale de pictură, sculptură, grafică 1924-1944, București, 2004.
  • Mircea Deac și Tudor Octavian, 300 de pictori români, Fundația Jean Louis Calderon, 2007.


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Costin_Petrescu_(pictor)&oldid=16186911