O cumpănă este o unealtă folosită la scoaterea apei dintr-o fântână. Cumpăna a fost inițial inventată în Mesopotamia antică și apare pe un sigiliu Sargonid din anii 2000 î.Hr..[1] Cumpăna este încă folosită în multe zone din Africa și Asia, cât și în unele zone rurale din estul Europei, pentru a extrage apa.

O cumpănă din România (2005).
O cumpănă (shadoof) în Egipt.

Construcția modificare

Cumpăna constă dintr-un cadru vertical pe care este suspendată o prăjină sau o bârnă, la o distanță de aproximativ o cincime din lungimea sa de la un capăt. La capătul lung al acestei bârne este atârnată o găleată, un sac de piele, sau un coș din stuf impregnat cu bitum. Găleata poate fi făcută în mai multe stiluri diferite, uneori având o bază neuniformă sau o bucată de piele în partea de sus care poate fi desprinsă, aceasta permițând apei să fie distribuite imediat, în loc să fie golită manual. Capătul scurt al bârnei poartă o greutate (din lut, piatră, sau alte materiale similare), care servește drept contragreutate la pârghie. Atunci când sunt corect echilibrate, contraponderea va suporta o găleată pe jumătate plină, astfel încât este necesar puțin efort pentru a trage în jos o găleată goală până la apă, dar de asemenea același efort este necesar pentru a ridica o galeată plină.

Având o mișcare care solicită destul de puțin efort, cumpăna poate fi utilizată pentru a aduna și a transporta apa dintr-un corp de apă (de obicei, un râu sau iaz) la altul. La sfârșitul fiecărei mișcări, apa este golită afară în ulucuri care transmit apa de-a lungul canalelor de irigații în direcția cerută.

Se estimează că o cumpănă poate ridica peste 2.500 de litri pe zi. Adâncimea maximă a apei poate fi de până la 3 metri. Când este necesară o adâncime mai mare, utilizarea unei pompe de mână sau a unei pompe electrice este de obicei o opțiune mai bună.

Referințe modificare

  1. ^ Joseph Needham (). Science and Civilisation in China. Cambridge University Press. ISBN 9780521327282. 

Legături externe modificare