Curba Keeling

reprezentare grafică a concentrației globale de CO2 în atmosfera terestră

Curba lui Keeling este un grafic care arată acumularea de dioxid de carbon în atmosfera Pământului, pe baza măsurătorilor continue efectuate la Observatorul Mauna Loa de pe insula Hawaii, din 1958 până în prezent. Curba poartă numele academicului american Charles David Keeling, care a inițiat programul de monitorizare și l-a supravegheat până la moartea sa în 2005.

Dioxid de carbon atmosferic CO2, concentrații din 1958 până în 2023.

Măsurătorile lui Keeling au arătat primele dovezi semnificative ale unei creșteri rapide a nivelurilor de dioxid de carbon din atmosferă.[1] Potrivit dr. Naomi Oreskes, profesor de istoria științei la Universitatea Harvard, curba Keeling este una dintre cele mai importante lucrări științifice ale secolului XX. Mulți oameni de știință consideră curba Keeling că a atras pentru prima dată atenția lumii asupra creșterii actuale a CO2 în atmosferă.[2]

Istorie modificare

Până în anii 1950, măsurătorile concentrației de dioxid de carbon au fost efectuate ad-hoc în diferite locuri. În 1938, inginerul și meteorologul amator Guy Stewart Callendar a comparat seturile de date CO2 de la Kew, Londra din 1898 până în 1901, constatând o medie de 274 părți per milion în volum (ppmv),[3] iar în estul Statelor Unite din 1936 până în 1938, cu o medie de 310 ppmv și a concluzionat că concentrațiile de CO2 au crescut din cauza emisiilor antropice.[4] Cu toate acestea, rezultatele lui Callendar nu au obținut aprobarea unanimă din partea comunității științifice din cauza naturii neregulate a măsurătorilor.[5]

Charles David Keeling, de la Scripps Institution of Oceanography din UC San Diego, a fost prima persoană care a făcut măsurători frecvente și regulate ale concentrațiilor de CO2 în Antarctica și la Mauna Loa, Hawaii, din martie 1958 înainte.[6]

Referințe modificare

  1. ^ „The Early Keeling Curve | Scripps CO2 Program”. scrippsco2.ucsd.edu. Accesat în . 
  2. ^ Nisbet, Euan (), „Cinderella science”, Nature (în engleză), 450 (7171), pp. 789–790, doi:10.1038/450789a, ISSN 0028-0836, accesat în  
  3. ^ „On the variations in the amount of carbon dioxide in the air of Kew during the Years 1898-1901”, Proceedings of the Royal Society of London. Series B, Containing Papers of a Biological Character (în engleză), 76 (507), pp. 118–121, , doi:10.1098/rspb.1905.0004, ISSN 0950-1193, accesat în  
  4. ^ Callendar, G. S. (), „The artificial production of carbon dioxide and its influence on temperature: THE ARTIFICIAL PRODUCTION OF CARBON DIOXIDE”, Quarterly Journal of the Royal Meteorological Society (în engleză), 64 (275), pp. 223–240, doi:10.1002/qj.49706427503, accesat în  
  5. ^ Fleming, James Rodger (), Historical perspectives on climate change, Oxford Univ. Press, ISBN 978-0-19-507870-1 
  6. ^ Harris, Daniel C. (), „Charles David Keeling and the story of atmospheric CO2 measurements”, Analytical Chemistry, 82 (19), pp. 7865–7870, doi:10.1021/ac1001492, ISSN 1520-6882, PMID 20536268, accesat în  

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Curba Keeling