Discuție:Casa Capșa
 | Articolul Casa Capșa este un subiect de care se ocupă Proiectul Monumente istorice, un spațiu de organizare pentru dezvoltarea articolelor despre monumentele istorice din România Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici. |
| C | Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa C pe scala de calitate. |
| Medie | Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa medie pe scala de importanță. |
la adresa: [1] am găsit următorul text:
Inițial, 'Casa Capșa' nu a fost situată în localul de astăzi. La 6 iulie 1852, doi din cei doisprezece copii ai macedoromânului Constantin Capșa, cojocar de lux din București, deschideau pe Podul Mogoșoaiei, în Hanul Damari de lângă biserica Zlătari, cofetăria 'La doi frați, Anton și Vasile Capșa'.
Vasile Capșa, care după terminarea gimnaziului fusese dat, de tatăl său, să învețe meserie la unul din cofetarii renumiți ai vremii, Constantin Lefter, avea o practică de zece ani în arta cofetăriei și un spirit întreprinzător, în timp ce fratele său Anton venea cu un capital substanțial.
Afacerile au prosperat rapid, astfel că după numai doi ani, în 1854, cei doi frați au deschis o nouă cofetărie 'în casa Castrișoaiei', un imobil situat tot pe Podul Mogoșoaiei, colț cu strada Doamnei. În 1857, au renunțat la primul local, dezvoltându-și afacerea în cel de-al doilea. În ambele cazuri, spațiile comerciale erau închiriate.
Întrucât produsele de cofetărie autohtone nu ofereau o gamă variată și nici o calitate deosebită, începând din anul 1856 Vasile mergea, periodic, în străinătate pentru a cumpăra mărfuri de lux, precum: bomboane fondante, ouă de ciocolată, caramele englezești, fructe zaharisite.
Negustori pricepuți, frații Capșa au adăugat calității și noutății produselor aduse de la Paris și Viena, și un mod atractiv de prezentare și ambalare al acestora (bomboniere; cartonaje; cutii de lemn produse la Carlsbad, Viena sau Hamburg; 'hârtie dantelă'; 'coli de hârtie de aur și argint'; staniol și panglici decorative), fapt ce a atras o clientelă cu totul specială.
În 1858, frații Anton și Vasile Capșa au deschis o cofetărie și la Craiova, iar în 1863, Vasile a adus din străinătate forme pentru înghețată.
Deoarece afacerile prosperau, Anton și Vasile l-au luat, în 1863, ca asociat pe fratele lor, Constantin. În 1865, Anton a ieșit din asociație, urmând ca în 1867 să se retragă și Constantin. Vasile a continuat singur afacerea, până în 1871, când a lichidat-o.
Afacerea a fost preluată și relansată de Grigore, mezinul familiei Capșa. Acesta, întors dintr-un stagiu de pregătire de patru ani efectuat la celebra casă de cofetărie și patiserie Boissier din Paris, a deschis, în asociere cu fratele său mai mare Constantin, la 23 aprilie 1868, cofetăria 'La doi frați, Constantin și Grigore Capșa'. Noua firmă își avea locația tot pe Podul Mogoșoaiei, în casele Marelui Logofăt Iancu Slătineanu. Succesul în afaceri le-a permis fraților Capșa să cumpere în 1872 imobilul lui Iancu Slătineanu și casa alăturată de pe Strada Nouă (Edgar Quinet). Și în zilele noastre, 'Casa Capșa' este situată în același loc, pe Calea Victoriei și strada Edgar Quinet.
Datorită delicateselor oferite, precum și serviciilor ireproșabile, localul a devenit în foarte scurt timp un loc dedicat exclusiv elitei, atât politice, cât și artistice.
De-a lungul timpului, produsele cofetăriei 'Capșa' au participat la diferite expoziții la Viena, Paris și București, obținând medalii și certificate de felicitare. La 'Expoziția Universală' de la Paris din 1889, 'Casa Capșa' a primit marea medalie de aur. Datorită rezultatelor în domeniul cofetăriei și patiseriei, Grigore Capșa a primit în 1869 brevetul de furnizor al Curții Princiare și apoi Regale din România (1882), dobândind ulterior și calitatea de furnizor al principelui Milan Orbenovici al Serbiei (1875) și al principelui Ferdinand al Bulgariei (1908).
În 1874, Constantin a ieșit din asociație, Grigore rămânând unicul proprietar al cofetăriei. În 1886, el s-a hotărât să clădească un hotel și să deschidă un restaurant de lux.
'Hotelul Capșa', deschis în același an, și condus de fostul director al 'Hôtel Café Anglais' din Paris, J.Bourdell, a devenit în foarte scurt timp cel mai elegant hotel din România.
Aici au fost cazate unele dintre cele mai ilustre figuri ale epocii, diplomații, artiștii, scriitorii etc. Printre cei care au vizitat hotelul se numără: Kaiserii Wilhelm I și II, Impăratul Frantz Josef I, Țarii Boris și Alexandru al II-lea, Marele Duce Nicolae, Familiile Regale ale României, Greciei, Serbiei, Bulgariei, dar și numeroase alte personalități culturale ale timpului, precum: Raymond Poincare, Joseph Pilsudski, Louis Barthou, Camille Flammarion, Maurice Gamelin, Joseph Joffre, Henri M. Bertelot, Nicolae Titulescu, Averell Harriman, George Enescu, Pietro Mascagni, Sarah Berhardt, Ion Barbu, Enrico Caruso, Sarah Bernardt, Suzanne Després, Jeanne Hading, Cora Laparcerie, Josephine Baker, Cleo de Merode, Ermete Novelli, Rejane (Gabrielle Reju), Silvain, Hary Bauer, Joseph Schmidt, Elena Văcărescu etc.
În saloanele 'Restaurantului Capșa' veneau să mănânce, cu diferite ocazii, numeroși membri ai protipendadei bucureștene.
'Hotelul Capșa' s-a bucurat de un succes deplin, faima sa fiind comparabilă, la începutul secolului XX, cu cea a hotelurilor 'Douglas' din Madrid, 'Capello Nero' din Veneția, 'Giappone' din Livorno sau 'Hungaria' din Budapesta
În 1891, Grigore a inugurat 'Salonul de consumație' ce avea să devină, mai târziu, renumita 'Cafenea Capșa', locul de întâlnire preferat de personalitățile de vază ale vremii, de artiști, ziariști, scriitori sau oameni politici.
Influențat de marile cofetării pariziene, Grigore Capșa a mai deschis și o terasă, așezând pe trotuar măsuțe rotunde cu placă de marmură și scaune de trestie.
Recunoașterea rolului jucat de Grigore Capșa în viața economică a României s-a reflectat în alegerea sa, în 1891, ca senator al Colegiului I al Bucureștilor și, în 1896, ca Președinte al Camerei de Comerț și Industrie. I s-au conferit onoruri, precum cele de Comandor al Coroanei României, de Ofițer al Legiunii de Onoare și de Ofițer al Stelei Române.
Deși Grigore Capșa și-a pregătit, teoretic și practic, fiul pentru a prelua conducerea 'Casei Capșa', acesta a murit în 1899, la numai 22 de ani.
După moartea lui Grigore, survenită în 1902, afacerile au fost continuate de Ștefan Capșa, fiul lui Constantin.
Frecventată de oameni politici, scriitori și artiști cunoscuți, 'Cafeneaua Capșei' a fost, de la înființare și până în 1936, când proprietarii de atunci ai firmei au sacrificat-o în favoarea lărgirii restaurantului, un adevărat spațiu cultural și politic al societății bucureștene. A fost, pe rând sau deodată, parlament, cafenea literară, atelier de creație artistică sau un al doilea foaier al Teatrului Național, aflat în apropiere.
După perioadă interbelică a venit însă instaurarea regimului comunist, care a aruncat celebra casă de comerț într-un con de umbră.
În februarie 1948, Societatea 'Casa Grigore Capșa' a cesionat și apoi a închiriat pe termen nelimitat restaurantul, hotelul și cofetăria Societății Comunale Municipale pentru aprovizionarea Capitalei și, respectiv, Societății Comerciale de Stat pentru Exploatarea de Restaurante și Hoteluri. Numele i-a fost schimbat în 'București. Braserie și restaurant'.
Localul și-a reluat vechiul nume, fiind totodată restaurat, abia după 1990.
'Hotelul Capșa' a fost redeschis, de data aceasta de un nou proprietar, într-o nouă variantă cu 61 de camere de cinci stele, la data de 17 iunie 2003, fiind în prezent, din nou, unul dintre cele mai elegante hoteluri din țară.