În Istoria românilor bănăţeni scrisă de George Popoviciu, Lugoj,1904 este publicată la paginile 218 - 221 o listă a banilor de Severin, din 1324 şi până în 1526. Citind lista se vede foarte clar că această entitate administrativă a fost, succesiv, în posesia regalităţii maghiare şi a domnului Ţării Româneşti. La pag. 210 scrie de ocuparea, în martie 1522, a Orşovei, de către turci şi în 1524 şi a Severinului. Atenţie, pe vremea aceea nu exista Drobeta Turnu Severin, cum a modificat cineva în articolul despre Banatul de Severin, în spiritul intervenţiei ceauşiste, rămasă în vigoare şi astăzi!
Tot la pagina 210 scrie despre divizarea Banatului de Severin, urmare bătăliei de la Mohacs, în două părţi, una estică, integrată Ţării Româneşti şi una vestică, "de la Orşova încoace", Banatul de Lugoj - Caransebeş, inclus Transilvaniei. Apoi, în 1552, turcii au cucerit vestul Banatului. Iată un citat de la pag. 217: De la Strigoniu până la Semlin şi Orşova şi de la Kanisa până în partea răsăriteană a cotului Bihor, stăpânesc turcii toată ţara şi totul geme sub puterea lor. De remarcat că Orşova a fost integrată, alături de vestul teritoriului banatic, în Paşalâcul de Timişoara, deşi, geografic, era în est, unde, până la trădarea lui A. Barcsai, în 1658, continua să existe Banatul de Lugoj - Caransebeş. Din acest moment (1658) tot teritoriul bănăţean, inclusiv Orşova, a fost reunificat, din păcate sub stăpânirea semilunei. La pag. 258 sunt enumerate sandjacurile: Timişoara, Cenad, Ciacova, Becicherec, Panciova, Lipova, Moldova - Nouă, Orşova şi nou adăugatul Lugoj - Caransebeş. Din 1688 cetăţile din estul Banatului, inclusiv Orşova (pag.263 - 272), trec când în mâinile imperialilor, când în cele ale turcilor, pînă la semnarea păcii din 26 ianuarie 1699 de la Karlovitz, când districtele bănăţene Lugoj, Caransebeş, Almaş cu o parte din Clisură, Lipova, Cenadul Vechi, Kanija, Becse şi Becicherec revin imperialilor, iar restul Banatului rămâne la turci (pag. 272). În 1716, prin cucerirea cetăţii Timişoara, întreg Banatul revine imperialilor. (pag. 277). De remarcat că Orşova n-a putut fi cucerită în 1716 (pag. 301). La 21 iulie 1718, prin pacea de la Passarowitz (citez de la pag.304): Banatul Timişan, Banatul Craiovei (Muntenia până la Olt), Sârbia până la râul Timoc sunt cedate Austriei. În timpul războiului austriaco-turc din 1738 - 1739, Orşova şi alte localităţi bănăţene au trecut dintr-o mână în alta (pag.313 - 318). Citez de la pag. 319: Greutăţi mari de învins s-au arătat la Orşova cu limitarea, deoarece turcii n-au putut regula prin canal cursul Cernei şi astfel rămaseră unsprezece comune cu cercul Orşovei la Austria.
În continuare, destinul Orşovei a fost comun cu destinul Banatului, pentru că s-a aflat în Banat, în frontiera militară bănăţeană, sau într-un comitat (judeţ) bănăţean după desfinţarea frontierei, respectiv după unirea cu România. Subliniez, cu excepţia episoadelor Banatului Timişan şi Voivodinei Sârbeşti, respectiv a efemerei republici bănăţene, după cedarea către Ungaria a teritoriului bănăţean, în 1779, Banatul n-a mai existat, ca entitate administrativă decât în perioada regiunii Timişoara/Banat, dar atunci fără vestul teritoriului, atribuit prin tratatele de pace Sârbiei şi Ungariei.
Limite geografice ale Banatului istoric şi limite lingvisticemodificare
Cadrul şi limitele geografice ale Banatului date într-o lucrare de istorie scrisă de un autor consacrat: Sabin Adrian LUCA - Descoperiri arheologice din Banatul Românesc, Editura Altip, Sibiu 2006. Cu contribuţii de: Cosmin SUCIU şi Silviu Istrate PURECE
Aici avem un link la fragmentul VIII din Tabula Peutingeriana, care conţine itinerariile prin teritoriile bănăţean şi oltean; nu prea văd la ce-ar ajuta discuţiei noastre, în orice caz conţine Tierna şi a fost menţionată ca sursă de Adrian Corvin. De pe acest link se poate accesa şi celălalt fragment (IX), care cuprinde itinerarii din teritoriile româneşti.
Aceasta nu e hartă, dar este Cosmografia geografului anonim din Ravenna, lucrare menţionată de Adrian Corvin. Căutaţi pe la pag. 200 şi mai departe. Eu n-am avut timp s-o răsfoiesc.
Iată o hartă din Blaeu Atlas din sec. XVII, unde sunt reprezentate Orşova şi Severinul . Este acolo şi o frontieră.
Harta tiparita în sec. XVIII la Amsterdam de Reinier & Iosué Ottens, Geogr., fragmentul reprezentând sudul Banatului, cu districtul Orşova.
Harta celor 3 comitate bănăţene, la începutul sec. XX, reluata de pe situl genealogy.ro
Propunerea iniţială din 1968 Din această hartă se vede cum au dorit iniţial, Ceauşescu şi ai lui, să răpească şi mai mult din Banatul istoric, pentru Oltenia.
O listă cuprinzând cărţi scrise de către un locuitor al Orşovei. A se observa mai cu seamă titlul scris îngroşat:
Juan-Petroi, Constantin. Călători străini prin Banatul de Sud (Voyageurs étrangers dans le Banat du Sud). Timişoara, Ed. Mirton, 1999, 88 p.
Juan-Petroi, Constantin. Mişcări de populaţie românească în regiunea Porţilor de Fier (Migration du peuple roumain dans la région des Portes de Fer). In: PDF, 1998, 3, nr. 2, p.27-29.
Juan-Petroi, Constantin. Comunitatea de Avere şi oraşele Banatului de Sud (Communauté des biens et les villes du Banat du Sud). In: HU, 2000, 8, nr. 1-2, p.103-113.
Juan-Petroi, Constantin. Locul relaţiilor lui Tudor Vladimirescu printre fruntaşii din sud-estul Banatului în pregătirea revoluţiei din 1821 (La place des rélations de Tudor Vladimirescu parmi les élits de sud-est de Banat dans l'organisation de la révolution de 1821). In: PDF, 1996, 1, nr. 3, p.9-11.
Juan-Petroi, Constantin. Cetatea şi localitatea Orşova la mijlocul secolului al XVII-lea (La citadelle et la localité Orşova). In: Drobeta, 1998, 8, p.113-125.
Juan-Petroi, Constantin. Date noi privind procesul de urbanizare a Orşovei în prima jumătate a secolului al XIX-lea (Documente şi personalităţi mai puţin cunoscute) (Nouvelles information sur le proces d'urbanisation de Orşova). In: Drobeta, 2002, 11-12, p.343-353.
Juan-Petroi, Constantin. Meşteşugurile în economia Orşovei moderne (a doua jumătate a secolului al XIX-lea - începutul secolului al XX-lea) (Les métiers dans l'économie d'Orşova moderne). In: HU, 1998, 6, nr. 1-2, p.185-194.
Juan-Petroi, Constantin. Orşova - oraşul modern şi cultura (La ville moderne et la culture). In: HU, 1997, 5, nr. 2, p.263-278.
Juan-Petroi, Constantin. Orşova, străbună vatră bănăţeană. Vol. I (Ancien foyer de Banat). Lugoj, Ed. Dacia Europa Nova, 1999, 128 p.
Juan-Petroi, Constantin. Topografia Orşovei - de la Dierna antică la oraşul strămutat (Topographie d'Orşova - de Dierna antique a la ville déplassé). In: Oltenia, 1999, 3, nr. 1, p.51-57.
Juan-Petroi, Constantin; Udrişte, Mihaela. Orşova în secolele XVII-XVIII în lumina unor documente străine (Orşova a la lumiere de certains documents étrangers). In: PDF, 1997, 2, nr. 1, p.12-13.
Juan-Petroi, Constantin. Centre istorice ale unor oraşe dunărene din Banat. Evoluţie, perspective (Centres historiques de quelques villes danubiennes de Banat. Développement, perspectives). In: HU, 2001, 9, nr. 1-2, p.29-49.
Iată şi o sursă care descrie judeţul Mehedinţi din perioada interbelică, recent descoperită de colegi de la roWiki în jungla Internetului. În acel judeţ Mehedinţi nu se găsea Orşova şi satele bănăţene din zonă.
Se vede clar că prima localitate mehedinţeană, la Dunăre şi în vest, era Vârciorova.
colateral, legat de afirmaţiile lui Adrian Corvin despre graiul vlahilor timoceni - un citat preluat din roWiki:
Românii din zonele muntoase vorbesc un grai care se aproprie mai degrabă de dialectul bănăţean (aceştia poartă numele de „ungureni”), în timp ce românii din zonele joase din est vorbesc un grai foarte apropiat de cel oltenesc (aceştia poartă numele de „ţărani”).
şi un citat din dezbaterile Parlamentului României:
Revin asupra situaţiei românilor timoceni, lucru pe care l-am mai făcut în 2005...Mai mult, în luna ianuarie, am avut bucuria să-l primesc la Arad pe acum deja preotul Boian Alexandrovici. A fost o discuţie plăcută, ca de la frate la frate, şi mi-a explicat într-un dulce grai bănăţean aspiraţiile şi dorinţele lor.
iată ce scrie şi Otilia Hedeşan în studiul Timocenii:
Interesant este şi faptul că toţi cei care au istorisit despre o venire a strămoşilor lor/sau chiar a lor înşile/de la nord de Dunăre (sever, România, de la voi) trăiesc în sate aflate în partea nordică a Timocului (Geanova, Pocraina, Boşneacu-ăl-din- Deal), în apropierea Dunării şi care, lingvistic vorbind, aparţin grupului subdialectal „oltean”. Dimpotrivă, Vanea Miloicovici, în a cărui relatare ideea „moştenirii moşiei şi a obiceiurilor” nu este însoţită de informaţii despre „sosirea” strămoşilor de altundeva, este din Slatina-Bor, din sudul Timocului şi, din punct de vedere lingvistic, aparţine ariei subdialectului bănăţean.
N-are rost să continui cu citatele despre graiul românilor din Timoc, numai pe internet sunt zeci, subiectul, repet, este colateral discuţiei.
Date de recensământ (după limba maternă) la Orşova:modificare
sursa: date oficiale maghiare, publicate la vremea lor şi care pot fi citite aici:
1880-total 5134-din care români: 2349, maghiari:605 şi germani:1638
1890-total 5764-din care români: 2616, maghiari:937 şi germani:1739
1900-total 7244-din care români: 2962, maghiari:1490 şi germani:2128
1910-total 8606-din care români: 3716, maghiari:2002 şi germani:2229
N-am mai enumerat statistica locuitorilor aparţinând altor etnii. Iată cum o populaţie care, după Adrian Corvin, n-avea drept de şedere în oraş, era totuşi majoritară (relativ) acolo!
Iată şi un citat din cartea lui Claridge, R.T. - Guide along the Danube, London, 1837: Orsova...Walachian, Illyrian, and German, are the languages spoken by the inhabitants. Cum a fost walaha principala limbă vorbită la Orşova, dacă românii n-aveau voie acolo?
Această hartă este o contrafacere grosolană. Nu mă pronunţ dacă a fost întocmită aşa din necunoaştere, din comoditate sau din rea-voinţă, dar nu cred că altcineva decât necunoscătorii sau adepţii ideii Olteniei mari o pot lua în seamă. Se vede clar că regiunile istorice au fost obţinute, pe această hartă, prin reunirea unui număr de judeţe întregi: Crişana=Arad + Bihor, Banat=Timiş + Caraş-Severin, etc., etc., ceea ce nu corespunde adevărului istoric.
