Doina Ioanid
| Doina Ioanid | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 24 decembrie 1968 București |
| Cetățenie | română |
| Studii | Facultatea de Litere a Universității București (absolvită în 1995); Master (Studii Culturale Franceze) la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității București (1997-1998) |
| Activitatea literară | |
| Limbi | română |
| Specie literară | poezie |
| Operă de debut | Duduia de marțipan (2000) |
| Opere semnificative | E vremea să porți cercei (2001) Cartea burților și a singurătății (2003) Poeme de trecere (2005) Poeme de trecere (2009, audio-book) Ritmuri de îmblânzit aricioaica (2010) Cusături (2014) Poeme de trecut pragul (2022) |
| Note | |
| Premii | Premiul de debut „Prima Verba” Nominalizată la Premiile Aspro Volumul bilingv Boucles d’oreilles, ventres et solitudes nominalizat la Le Prix des découvreurs 2016-2017 |
Modifică date / text  | |
Doina Ioanid (n. 24 decembrie 1968, București) este o poetă și traducătoare română.
Educație modificare
A absolvit Facultatea de Litere a Universității București în 1995 și cursurile de Master (Studii Culturale Franceze) la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a aceleiași universități, în 1997-1998.[1]
Activitate modificare
A fost asistent universitar la Catedra de Limba Franceză a Universității Transilvania din Brașov, în perioada 1998-2005.[2]
A început activitatea literara la cenaclul „Litere", condus de Mircea Cărtărescu.[3]
A publicat poeme în volumul colectiv Ferestre '98, girat de Mircea Cărtărescu, Editura Aristarc, Onești, 1998, împreună cu Ioana Vlasin, Cecilia Ștefănescu, Marius Ianuș, Angelo Mitchievici, Iulian Baicus și Victor Nichifor.[4]
A participat la volumul experimental 40238 Tescani, Editura Image, București, 2000[5] (alături de Ioana Nicolaie, Marius Ianuș, Domnica Drumea, Angelo Mitchievici, Mircea Cărtărescu, Cecilia Ștefănescu și Florin Iaru).
A debutat individual în anul 2000 cu un volum de poeme în proză, Duduca de marțipan. Data debutului o clasifică printre reprezentanții generației douămiiste.[6]
Poemele sale au fost traduse în franceză, maghiară, turcă, slovenă, bulgară, croată, germană, neerlandeză, engleză, galeză și polonă.[7]
Cartea Cele mai mici proze a fost tradusă în limba franceză cu titlul Histoires du Pays des Babouches, prin grija și susținerea lui Jan H. Myskin, a lui David Giannoni și Antoine Wauters, la Editura L’Arbre à paroles.[8]
Colaborează la revistele: Vatra, Luceafărul, Contrafort, Litere nouă, Erata, România literară, Dilema. Din 2005 este secretar general de redacție la săptămânalul Observator Cultural.[9]
A tradus din limba franceză[5]: Vara, la zece și jumătate seara de Marguerite Duras (Editura Cartier, Chișinau, 2006), Într-o noapte fără lună de Dai Sijie (Editura Polirom, Iași, 2009),[10] Cântărețul de carillon de Georges Rodenbach.[11]
În septembrie-octombrie 2014 a participat la proiectul Transpoesie, organizat de EUNIC Bruxelles, în calitate de reprezentant al României.[12]
A participat la Festivalul Internațional de Poezie de la Istanbul, la Poetry International Festival din Rotterdam, Poetry Parnassus (Londra), Felix Poetry Festival (Anvers).[7]
În iunie 2018 a participat la Paris, la evenimentul cultural Marché de la poésie, cu volumul Le collier de cailloux – Poèmes de passage (Poeme de trecere), volum tradus de Jan H. Mysjkin și publicat în 2021.[13]
În 2020[14] și 2021 a făcut parte din juriul celei de-a XV-a ediție a Galei Premiilor revistei Observator cultural.[15]
Premii modificare
A primit Premiul de debut „Prima Verba“ pentru volumul Duduca de marțipan.[7]
A fost nominalizată la Premiile Aspro pentru E vremea să porți cercei, volum publicat în 2001.[10]
Volumul bilingv Boucles d’oreilles, ventres et solitudes (format din două volume: E vremea să porți cercei și Cartea burților și a singurătății), tradus de Jan H. Mysjkin și apărut la Editura Cheyne, a fost nominalizat la Le Prix des découvreurs 2016-2017.[13]
Volume modificare
- Duduca de marțipan, București, Editura Univers, 2000
- E vremea să porți cercei, Editura Aula, Brașov, 2001
- Cartea burților și a singurătății, Pontica, Constanța, 2003
- Poeme de trecere, Editura Vinea, București, 2005
- Poeme de trecere, Editura Ninpress, 2009 (audio-book)
- Ritmuri de îmblânzit aricioaica, Editura Cartea Românească, București, 2010[16]
- Cusături, Editura Cartea Românească, București, 2014
- Poeme de trecut praguri, Casa de Pariuri Literare, 2022[17]
Note modificare
- ^ „Doina Ioanid - - Cartepedia.ro”. www.cartepedia.ro. Accesat în .
- ^ „Biografie si carti Doina Ioanid | Serial Readers”. serialreaders.com. Accesat în .
- ^ „Amintiri despre cenacluri: Ioana Nicolaie, Svetlana Cârstean și Răzvan Țupa”. . Accesat în .
- ^ Ferestre (volum colectiv). Editura Aristarc. . p. Prefață de Mircea Cărtărescu.
- ^ a b „Formula 3 cu Nora Iuga, Doina Ioanid și Ion Cucu”. ZF.ro. Accesat în .
- ^ Privirea duducii din fotografie, articol de Paul Cernat, în Observator cultural, nr. 17/2000
- ^ a b c „Doina Ioanid citeste la Bucuresti din volumul de poeme Cusaturi”. RFI România: Actualitate, informații, știri în direct. . Accesat în .
- ^ Nemira (). „Cele mai mici proze, de Doina Ioanid, a fost tradusă în franceză! Histoires du Pays des Babouches” (în engleză). Blogul Editurii Nemira. Accesat în .
- ^ „Redactia”. Observator Cultural. Accesat în .
- ^ a b „Volumul de poezii Ritmuri de imblinzit aricioaica de Doina Ioanid, lansat la Iasi si Bucuresti”. www.hotnews.ro. Accesat în .
- ^ „Traducător Doina Ioanid”. Editura Univers. Accesat în .
- ^ „Poeții Doina Ioanid și Vasile Gârneț în luna poeziei europene”. www.icr.ro. Accesat în .
- ^ a b „Lecturile Doinei Ioanid de la Paris”. Observator Cultural. Accesat în .
- ^ „Laureații Premiilor Observator Cultural 2020” (în Romanian). jurnalul.ro. Accesat în .
- ^ „Gala Premiilor Observator cultural, ediția a XV-a, va avea loc, online, astăzi 25 noiembrie, de la ora 19.00”. radioromaniacultural.ro. Accesat în .
- ^ „Îmblînzirea trupului”. Observator Cultural. Accesat în .
- ^ „Întâlnire cu scriitoarea DOINA IOANID, pe marginea volumului de versuri Poeme de trecut praguri (Casa de pariuri literare, 2022) – Facultatea de Litere, Universitatea din București” (în engleză). Accesat în .