Dora Pavel

Date personale
Dora Pavel

Nume la naștere	Dora Voicu
Născută	29 iunie 1946 Sântandrei, Deva
Căsătorită cu	Eugen Pavel (lingvist)
Copii	Laura Pavel
Cetățenie	România
Ocupație	poetă, prozatoare, publicistă
Limbi vorbite	limba română
Studii	Universitatea Babeș-Bolyai (licențiat, 1969)
Activitatea literară
Operă de debut	Narațiuni întâmplătoare
Modifică date / text

Dora Pavel (n. 29 iunie 1946, Sântandrei, județul Hunedoara) este o poetă și prozatoare română contemporană.

Biografie modificare

Literatura română
Pe categorii
Istoria literaturii române
Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană
Curente în literatura română
Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism
Scriitori români
Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii
Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
v • d • m

Este fiica Vioricăi (n. Pop) și a lui Eugen Voicu, învățători. Este căsătorită cu filologul și istoricul literar Eugen Pavel. Are o fiică, Laura Pavel-Teutișan, critic și istoric literar. Urmează la Deva clasele primare și gimnaziale la Liceul Pedagogic, apoi Liceul „Decebal” din același oraș (1960-1964). Este licențiată a Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1969). Va funcționa ca ghid la Muzeul Unirii din Alba Iulia, profesoară de limba română la Alba Iulia și Deva, bibliotecară, precum și în calitate de cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Din 1990, devine redactor la Studioul Teritorial de Radio Cluj, fiind realizatoarea emisiunilor literare și de cultivare a limbii române. Debut absolut în revista „Steaua, nr. 23, din 1972, cu poezia Fără Gauguin; debut editorial în volumul colectiv Alpha '84, apărut în 1984 la Editura Dacia.^[1] Publică versuri și proză în „Tribuna”, „Steaua”, „Contrapunct”, „Apostrof”, „Contemporanul-Ideea europeană”, „România literară”, „Viața românească”, „Familia”, „Vatra”, „Dilemateca” etc., precum și în diverse antologii din țară și din străinătate; publică, de asemenea, interviuri și eseuri în presa culturală.

Volume publicate modificare

Poeme modificare

Narațiuni întâmplătoare, Cluj, Ed. Dacia, 1989.
Poemul deshumat, Cluj, Ed. Dacia, 1994.
Creier intermediar, Oradea, Ed. Cogito, 1997.
Muncile lui Don Quijote (antologie), Pitești, Ed. Paralela 45, 2000.
Human Alert, București, Casa de Pariuri Literare, 2021.

Povestiri modificare

Întoarce-te, Esthera , Cluj, Ed. „Biblioteca Apostrof”, 1999.
Animal în alertă, Cluj, Ed. Dacia XXI, 2010.

Romane modificare

Agata murind, Cluj, Ed. Dacia, 2003; ed. a II-a, Iași, Ed. Polirom Arhivat în 24 octombrie 2017, la Wayback Machine., 2004; ed. a III-a revăzută, Iași, Ed. Polirom Arhivat în 24 octombrie 2017, la Wayback Machine., 2014.^[2]
Captivul, Iași, Ed. Polirom Arhivat în 24 octombrie 2017, la Wayback Machine., 2006; ed. a II-a revăzută, Iași, Ed. Polirom, 2017.
Pudră, Iași, Ed. Polirom Arhivat în 24 octombrie 2017, la Wayback Machine., 2010.
Do Not Cross, Iași, Ed. Polirom Arhivat în 24 octombrie 2017, la Wayback Machine., 2013.
Bastian, Iași, Ed. Polirom,2020.
Crush, Iași, Ed. Polirom, 2022.

Romane traduse modificare

Agata muriendo, traducere în limba spaniolă de Marian Ochoa de Eribe, Madrid, Editorial Crealite, Arhivat în 24 octombrie 2017, la Wayback Machine. 2013.
No pasar (Do Not Cross), traducere în limba spaniolă de Doina Făgădaru, Madrid, Dos Bigotes, 2018.
Do Not Cross, traduit du roumain par Laure Hinckel, Paris, Marie Barbier Éditions, 2024.

Interviuri modificare

Armele seducției (dialoguri), Cluj, Casa Cărții de Știință, 2007.
Rege și ocnaș (Din culisele scrisului), Cluj, Casa Cărții de Știință, 2008.
Gheorghe Grigurcu, O provocare adresată destinului. Convorbiri cu Dora Pavel, Satu Mare, Ed. Pleiade, 2009.

Antologii (în limbi străine) modificare

Young Poets of a New Romania, London & Boston, Forest Books, 1991.
Transylvanian Voices. An Anthology of Contemporary Poets of Cluj-Napoca, Iași, The Center for Romanian Studies, 1997.
Vid Tystnadens Bord, Stockholm, Symposion, 1998.
Poètes roumains contemporains, Ottawa, Écrits des Forges, 2000.
Il romanzo rumeno contemporaneo (1989-2010). Teorie e proposte di lettura, a cura di Nicoleta Nesu, edizione italiana di Angela Tarantino, premessa di Luisa Valmarin, Roma, Bagatto Libri, 2010.
Fiction 16: Contemporary Romanian Prose, Iași, Ed. Polirom, 2010.
10.000 de semne/Otros 10.000 caracteros, antologie bilingvă de proză românească, în ediție româno-spaniolă, îngrijită de Alina Purcaru, Editura ICR, 2017.

Ediții modificare

Biblia de la Blaj (1795), ediție jubiliară, Roma, Tipografia Vaticana, 2000 (colaborare).
Școala Ardeleană. Antologie de texte alcătuită și coordonată de Eugen Pavel, vol. I–IV, București, Academia Română, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Muzeul Național al Literaturii Române, 2018, (colaborare).

Volume colective (coautor) modificare

Nicolae Breban 70, coord. Aura Christi, București, Ed. Fundației Culturale Ideea Europeană, 2004.
Cartea cu bunici, coord. Marius Chivu, București, Ed. Humanitas, 2007.
Scriitorul și trupul său, coord. Marta Petreu, Cluj, Ed. „Biblioteca Apostrof”, 2007.
Starea prozei, coord. Irina Petraș, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2008.
Antologia prozei scurte transilvane actuale, vol. 1-2, coord. Ovidiu Pecican, Cluj, Ed. Limes, 2010.
Divanul scriitoarei, coord. Mihaela Ursa, Cluj, Ed. Limes, 2010.
Cele 4 dimensiuni ale feminității românești, vol. 1, coord. Monica Tatoiu, București, Ed. Neverland, 2010.
Angela Marinescu 70, coord. un cristian, Pitești, Ed. Paralela 45, 2011.
In the Mood for Love. Antologia prozei erotice feminine din România, îngrijită de Marius Conkan, Ed. Paralela 45, 2019.
Un secol de poezie română scrisă de femei, vol. II (1945‒1989). Antologie de Alina Purcaru și Paula Erizanu, Ed. Cartier, 2020.

Afilieri modificare

Membră a Uniunii Scriitorilor din România
Membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Premii modificare

Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (2000)
Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România (2003)
Premiul „I. D. Sârbu” al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor din România (2006)
Premiul „Pavel Dan” pentru proză al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor din România (2007, 2010)
Premiul pentru cartea de jurnalism acordat de Biblioteca Județeană „Octavian Goga” Cluj (2007)
Premiul „Cartea anului - Publicistică” al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor din România (2007)
Nominalizată la Premiul pentru Literatură al Uniunii Europene (2010)
Premiul „Ion Agârbiceanu” pentru proză al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor din România (2013)
Premiul „Perpessicius” pentru ediții critice al Muzeului Național al Literaturii Române (2019)
Premiul „Liviu Rebreanu” pentru proză al Filialei din Cluj a Uniunii Scriitorilor din România (2020)
Nominalizată la Premiile „Sofia Nădejde” pentru romanul Bastian (2021)

Referințe critice (on-line) modificare

Note modificare

^ Iată un fragment din cronica de întâmpinare intitulată Paradoxul grămezii, semnată de Laurențiu Ulici, în „România literară”, nr. 7, 14 februarie 1985: „Dora Pavel (Ante scriptum), al cărei nume nu l-am prea întâlnit prin reviste, mi se pare surpriza acestei antologii; o sensibilitate aparte, de tipar sceptic, asociată unei lucidități necruțătoare, scormonind până la ultima semnificație miezul existenței, cu ceva de dialectică sartriană în gândire și în reprezentări, într-o modalitate discursivă de exprimare, incitantă prin fondul de reflecții și expresivă prin adecvare, acestea sunt virtuțile poetei și ale poeziei scrise de ea”.
^
Spicuiri din Dosarul de presă:
- „Un flamboaiant roman parabolă, scăldat în recea stranie lumină a unui sexualism nevrotic de factură pictural suprarealistă, este Agata murind, cel dintâi roman al Dorei Pavel. Personaj plonjat într-un neliniștitor univers de coșmar sau coșmar descris de un personaj prăbușit în meandrele subconștientului, această ambiguitate este admirabil întreținută de autoare, care face din sexualismul delirant al Augustei unicul ei factor de unitate și coerență” (Mircea Iorgulescu, Fantasmele romanului, în „22”, 2003, nr. 689, p. 15).
- „Agata murind e un roman de certă forță epică, un roman captivant, ce se citește cu plăcere. Două îmi par meritele esențiale ale acestuia: investigarea temei feminității în zone până acum, la noi, necercetate romanesc, precum și plăcerea, asociată cu buna știință a construcției narative, de a scrie povești cu oameni” (Sanda Cordoș, Deshumări și emancipare, în „Apostrof”, 2003, nr. 7-8, p. 16).
- „Forța de prozator a Dorei Pavel este mare, foarte mare chiar, în descrierea cimitirului și în scenele erotice. Romanul Dorei Pavel e o reușită de zile mari” (Marta Petreu, Când ați citit ultima dată o carte de plăcere?, în „Litere, arte, idei”, 2003, nr. 25, p. 3).
- „Apariție cu adevărat inedită și inovatoare în proza românească contemporană, Agata murind renunță la o întreagă tradiție canonică autohtonă, pentru a face un salt uriaș, înscriindu-se, atât din punct de vedere stilistic cât și tematic, în grilele de problematizare și receptare ale literaturii occidentale contemporane. Seducția vidului și a absenței, în termenii baudrillardieni, configurează în acest roman un nou tip de sensibilitate, inedită în proza românească, unica, pe care nu ezit să o numesc, finalmente, postmodernă” (Ovidiu Mircean, O oglindă în care nu mai e nimeni, în „Steaua”, 2003, nr. 9, p. 28-30).
- „Agata murind e o suită de întâmplări excepționale sau, mai curând, de pretexte excepționale de a nara. Dora Pavel știe să facă din pulsiunile răvășitoare ale vieții și morții spectacole în penumbră, electrizante și percutante” (Iuliana Alexa, Senzualitate și moarte, în „România literară”, 2003, nr. 43, p. 5).
- „O surpriză de proporții a fost, în 2003, romanul Dorei Pavel, Agata murind. Romanul este excelent scris” (Simona Sora, Anul literar 2003, în „Dilema veche”, 2004, nr. 2, p. 15).
- „E o splendidă realizare în arta dificilă a romanului, o splendidă victorie a «provinciei literare românești», (…) o proză «artistă», fluentă, erotică fără un grăunte de vulgaritate, cu o densă și rafinată atmosferă psihologică și umană” (Nicolae Breban, Starea criticii literare, azi, în „România literară”, 2005, nr. 2, p. 3).
- „Agata murind este un roman psy generos, lizibil până la capăt și deloc tehnic, scris cu eleganță și inteligență, profund în sensul aluvionar, un pariu îndrăzneț, dat fiind amestecul de poetic și sordid, cu frumusețile și chiar seninătatea lui în ciuda morbideții subiectului” (Marius Chivu, Viața ca o dezhumare, în „România literară”, 2005, nr. 7, p. 5).

Bibliografie modificare

În volume modificare

Iulian Boldea, Metamorfozele textului, Târgu-Mureș, Ed. Ardealul, 1996, p. 54-56; Petru Poantă, Dicționar de poeți. Clujul contemporan, Cluj, Ed. Clusium, 1999, p. 141-143; Octavian Soviany, Textualism, postmodernism, apocaliptic, Constanța, Ed. Pontica, 2000, p. 139-142; Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii '80-'90. Dicționar bio-bibliografic, vol. III, Pitești, Ed. Paralela 45, 2001, p. 27-28; Ion Pop, Viață și texte, Cluj, Ed. Dacia, 2001, p. 292-295; Geo Vasile, Poezia română între milenii. Dicționar de autori, Cluj, Ed. Dacia, 2002, p. 204-205; Călin Teutișan, Fețele textului, Cluj, Ed. Limes, 2002, p. 80-87; Laurențiu Ulici, Prima verba, vol. IV, București, Ed. Muzeul Literaturii Române, 2004, p. 345-346; Henri Zalis, O istorie condensată a literaturii române (1880-2000), vol. I, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2005, p. 193-195; Dicționarul general al literaturii române, coordonator Eugen Simion, P-R, București, Ed. Univers Enciclopedic, 2006, p. 109-110; Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, M-Z, Pitești, Ed. Paralela 45, 2006, p. 310; Dicționar analitic de opere literare românești, ediție definitivă, vol. I, Cluj, Casa Cărții de Știință, 2007, p. 20-22; Irina Petraș, Literatura română contemporană. O panoramă, București, Ed. Ideea Europeană, 2008, p. 664-671; Gheorghe Grigurcu, Exerciții de adevăr, Iași, Ed. Timpul, 2011, p. 348-358; Margareta Bineață, Cărți și autori de azi. Eseuri critice, Târgoviște, Ed. Bibliotheca, 2012, p. 153-158; Gabriela Gheorghișor, Monograme. Configurări ale prozei românești contemporane, Craiova, Ed. Aius, 2012, p. 198-199; Irina Petraș, Oglinda și drumul. Prozatori contemporani, București, Cartea Românească, 2014, p. 302-307; Dicționarul general al literaturii române, ediția a II-a revizuită, adăugită și adusă la zi, vol. VI, P–R, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2021, p. 169-170.

În periodice (selectiv) modificare

Laurențiu Ulici, Paradoxul grămezii, în „România literară”, 1985, nr. 7; Ioan Moldovan, „Narațiuni întâmplătoare”, în „Familia”, 1989, nr. 9; Valentin Tașcu, în Jocul poeziei și al întâmplării, „Steaua”, 1989, nr. 11-12; Victor Felea, „Narațiuni întâmplătoare”, în „Tribuna”, 1990, nr. 9; Traian T. Coșovei, Gramatica răbdătoare, în „Contemporanul-Ideea europeană”, 1991, nr. 45; Horea Poenar, Ipostaze diferite ale poeticului, în „Steaua”, 1998, nr. 2-3; Geo Vasile, Acatist în contra literaturii leneșe, în „Luceafărul“, 1998, nr. 8; Ioan Țepelea, O conștiință poetică modernă, în „Unu”, 1998, nr. 10-11, Ruxandra Cesereanu, Antologiile de autor in aeternum?, în „Steaua”, 2001, nr. 5-6; Iuliu Rațiu, „Întoarce-te, Esthera”, în „Echinox”, 2001, nr. 5-6; Mircea Iorgulescu, Fantasmele romanului, în „22”, 2003, nr. 689; Nicolae Oprea, Romanul unei femei fragile, în „Ziua literară”, 2003, nr. 65; Sanda Cordoș, Deshumări și emancipare, în „Apostrof”, 2003, nr. 7-8; Ovidiu Mircean, O oglindă în care nu mai e nimeni, în „Steaua”, 2003, nr. 9; Iuliana Alexa, Senzualitate și moarte, în „România literară”, 2003, nr. 43; Simona Sora, Anul literar 2003, în „Dilema veche”, 2004, nr. 2; Nicolae Breban, Starea criticii literare, azi, în „România literară”, 2005, nr. 2; Marius Chivu, Viața ca o dezhumare, în „România literară”, 2005, nr. 7; Aura Christi, Vecinătatea salvatoare a morții, în „Contemporanul-Ideea europeană”, 2005, nr. 5; Călin Teutișan, Despre dragoste și morminte, în „Vatra”, 2005, nr. 9-10; Alex Goldiș, Romanul și rolurile secundare, în „Steaua”, 2006, nr. 4-5; Luminița Corneanu, Frate și soră, în „Dilemateca”, 2006, nr. 1; Marta Petreu, Un roman psihanalitic: „Captivul”, în „Dilema veche”, 2006, nr. 135; Nicolae Bârna, Romanul analitic și senzațional, în „Apostrof”, 2006, nr. 12; Ovidiu Pecican, Grunduri flamande, în „Tribuna”, 2007, nr. 112; Bogdan Romaniuc, Călătorie la capătul... morții, în „Suplimentul de cultură”, 2010, nr. 262; Iulia Iarca, „Pudră”, în „România literară”, 2010, nr. 8; Ovidiu Pecican, Pulberea stelelor, în „Tribuna”, 2010, nr. 180; Alex Goldiș, Un thriller metafizic, în „Vatra”, 2010, nr. 3-4; Gabriela Gheorghișor, Viața după moarte, în „Dilemateca”, 2010, nr. 47; Mihaela Ursa, O înviere mascată, în „Apostrof”, 2010, nr. 4; Doru Pop, Pasiunea de a scrie vorbind despre moarte, în „Steaua”, 2010, nr. 7-8; Irina Petraș, Dora Pavel și trilogia deshumării, în „Bucureștiul cultural”, 2010, nr. 102; Tudorel Urian, Vremea confesiunilor, în „Acolada”, 2010, nr. 2; Marius Chivu, Gay story, în „Dilema veche”, 2013, nr. 488; Simona Sora, Bărbatul-căruia-îi-stă-bine-numai-lângă-un-alt-bărbat, în „Dilema veche”, 2013, nr. 488; Marius Miheț, Terapia captivității, în „România literară”, 2013, nr. 25-26; Cosmin Ciotloș, Jocuri de putere, în „România literară”, 2013, nr. 33; Alex Goldiș, Proza, pe invers, în „România literară”, 2013, nr. 39; Marius Miheț, Farsele destinului subaltern, în „România literară”, 2020, nr. 44; Alexandru Oravițan, Melancolia marelui absent, în „Orizont”. XXXII, 2020, nr. 12, p. 9; Adrian G. Romila, Cazul Gregor-Bastian, în „România literară”, 2021, nr. 1; Marius Chivu, Elegie pentru vinovăție, în „Dilema veche”, nr. 882, 4-10 martie 2021; Alexandru Oravițan, Neuro-goticul, în „Orizont”, XXXIV, 2022, nr. 11, p. 22; Mihaela Pascu-Oglindă, Obsesii și umbre: Crush, noul roman al Dorei Pavel, în „Suplimentul de cultură”, XIX, 2022, nr. 793, p. 10; Victor Cubleșan, Solitudine, în „Steaua”, LXXIII, 2022, nr. 11-12, p. 62-63; Giovanni Magliocco, O narațiune de tip psycho-noir, în „Observator cultural”, XXIV, nr. 1150, 15‒21 martie 2023, p. 11.

Legături externe modificare

[1] Iată un fragment din cronica de întâmpinare intitulată Paradoxul grămezii, semnată de Laurențiu Ulici, în „România literară”, nr. 7, 14 februarie 1985: „Dora Pavel (Ante scriptum), al cărei nume nu l-am prea întâlnit prin reviste, mi se pare surpriza acestei antologii; o sensibilitate aparte, de tipar sceptic, asociată unei lucidități necruțătoare, scormonind până la ultima semnificație miezul existenței, cu ceva de dialectică sartriană în gândire și în reprezentări, într-o modalitate discursivă de exprimare, incitantă prin fondul de reflecții și expresivă prin adecvare, acestea sunt virtuțile poetei și ale poeziei scrise de ea”.

[2] Spicuiri din Dosarul de presă:
„Un flamboaiant roman parabolă, scăldat în recea stranie lumină a unui sexualism nevrotic de factură pictural suprarealistă, este Agata murind, cel dintâi roman al Dorei Pavel. Personaj plonjat într-un neliniștitor univers de coșmar sau coșmar descris de un personaj prăbușit în meandrele subconștientului, această ambiguitate este admirabil întreținută de autoare, care face din sexualismul delirant al Augustei unicul ei factor de unitate și coerență” (Mircea Iorgulescu, Fantasmele romanului, în „22”, 2003, nr. 689, p. 15).

„Agata murind e un roman de certă forță epică, un roman captivant, ce se citește cu plăcere. Două îmi par meritele esențiale ale acestuia: investigarea temei feminității în zone până acum, la noi, necercetate romanesc, precum și plăcerea, asociată cu buna știință a construcției narative, de a scrie povești cu oameni” (Sanda Cordoș, Deshumări și emancipare, în „Apostrof”, 2003, nr. 7-8, p. 16).

„Forța de prozator a Dorei Pavel este mare, foarte mare chiar, în descrierea cimitirului și în scenele erotice. Romanul Dorei Pavel e o reușită de zile mari” (Marta Petreu, Când ați citit ultima dată o carte de plăcere?, în „Litere, arte, idei”, 2003, nr. 25, p. 3).

„Apariție cu adevărat inedită și inovatoare în proza românească contemporană, Agata murind renunță la o întreagă tradiție canonică autohtonă, pentru a face un salt uriaș, înscriindu-se, atât din punct de vedere stilistic cât și tematic, în grilele de problematizare și receptare ale literaturii occidentale contemporane. Seducția vidului și a absenței, în termenii baudrillardieni, configurează în acest roman un nou tip de sensibilitate, inedită în proza românească, unica, pe care nu ezit să o numesc, finalmente, postmodernă” (Ovidiu Mircean, O oglindă în care nu mai e nimeni, în „Steaua”, 2003, nr. 9, p. 28-30).

„Agata murind e o suită de întâmplări excepționale sau, mai curând, de pretexte excepționale de a nara. Dora Pavel știe să facă din pulsiunile răvășitoare ale vieții și morții spectacole în penumbră, electrizante și percutante” (Iuliana Alexa, Senzualitate și moarte, în „România literară”, 2003, nr. 43, p. 5).

„O surpriză de proporții a fost, în 2003, romanul Dorei Pavel, Agata murind. Romanul este excelent scris” (Simona Sora, Anul literar 2003, în „Dilema veche”, 2004, nr. 2, p. 15).

„E o splendidă realizare în arta dificilă a romanului, o splendidă victorie a «provinciei literare românești», (…) o proză «artistă», fluentă, erotică fără un grăunte de vulgaritate, cu o densă și rafinată atmosferă psihologică și umană” (Nicolae Breban, Starea criticii literare, azi, în „România literară”, 2005, nr. 2, p. 3).

„Agata murind este un roman psy generos, lizibil până la capăt și deloc tehnic, scris cu eleganță și inteligență, profund în sensul aluvionar, un pariu îndrăzneț, dat fiind amestecul de poetic și sordid, cu frumusețile și chiar seninătatea lui în ciuda morbideții subiectului” (Marius Chivu, Viața ca o dezhumare, în „România literară”, 2005, nr. 7, p. 5).

[3] „Un flamboaiant roman parabolă, scăldat în recea stranie lumină a unui sexualism nevrotic de factură pictural suprarealistă, este Agata murind, cel dintâi roman al Dorei Pavel. Personaj plonjat într-un neliniștitor univers de coșmar sau coșmar descris de un personaj prăbușit în meandrele subconștientului, această ambiguitate este admirabil întreținută de autoare, care face din sexualismul delirant al Augustei unicul ei factor de unitate și coerență” (Mircea Iorgulescu, Fantasmele romanului, în „22”, 2003, nr. 689, p. 15).

[4] „Agata murind e un roman de certă forță epică, un roman captivant, ce se citește cu plăcere. Două îmi par meritele esențiale ale acestuia: investigarea temei feminității în zone până acum, la noi, necercetate romanesc, precum și plăcerea, asociată cu buna știință a construcției narative, de a scrie povești cu oameni” (Sanda Cordoș, Deshumări și emancipare, în „Apostrof”, 2003, nr. 7-8, p. 16).

[5] „Forța de prozator a Dorei Pavel este mare, foarte mare chiar, în descrierea cimitirului și în scenele erotice. Romanul Dorei Pavel e o reușită de zile mari” (Marta Petreu, Când ați citit ultima dată o carte de plăcere?, în „Litere, arte, idei”, 2003, nr. 25, p. 3).

[6] „Apariție cu adevărat inedită și inovatoare în proza românească contemporană, Agata murind renunță la o întreagă tradiție canonică autohtonă, pentru a face un salt uriaș, înscriindu-se, atât din punct de vedere stilistic cât și tematic, în grilele de problematizare și receptare ale literaturii occidentale contemporane. Seducția vidului și a absenței, în termenii baudrillardieni, configurează în acest roman un nou tip de sensibilitate, inedită în proza românească, unica, pe care nu ezit să o numesc, finalmente, postmodernă” (Ovidiu Mircean, O oglindă în care nu mai e nimeni, în „Steaua”, 2003, nr. 9, p. 28-30).

[7] „Agata murind e o suită de întâmplări excepționale sau, mai curând, de pretexte excepționale de a nara. Dora Pavel știe să facă din pulsiunile răvășitoare ale vieții și morții spectacole în penumbră, electrizante și percutante” (Iuliana Alexa, Senzualitate și moarte, în „România literară”, 2003, nr. 43, p. 5).

[8] „O surpriză de proporții a fost, în 2003, romanul Dorei Pavel, Agata murind. Romanul este excelent scris” (Simona Sora, Anul literar 2003, în „Dilema veche”, 2004, nr. 2, p. 15).

[9] „E o splendidă realizare în arta dificilă a romanului, o splendidă victorie a «provinciei literare românești», (…) o proză «artistă», fluentă, erotică fără un grăunte de vulgaritate, cu o densă și rafinată atmosferă psihologică și umană” (Nicolae Breban, Starea criticii literare, azi, în „România literară”, 2005, nr. 2, p. 3).

[10] „Agata murind este un roman psy generos, lizibil până la capăt și deloc tehnic, scris cu eleganță și inteligență, profund în sensul aluvionar, un pariu îndrăzneț, dat fiind amestecul de poetic și sordid, cu frumusețile și chiar seninătatea lui în ciuda morbideții subiectului” (Marius Chivu, Viața ca o dezhumare, în „România literară”, 2005, nr. 7, p. 5).

[1]

[2]