Einar Gerhardsen

politician norvegian
Einar Gerhardsen
Date personale
Nume la naștereEinar Henry Olsen Modificați la Wikidata
Născut10 mai 1897(1897-05-10)
Asker
Decedat (90 de ani)
Oslo
ÎnmormântatVestre gravlund[*][[Vestre gravlund (cemetery in Oslo)|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriRolf Gerhardsen[*][[Rolf Gerhardsen (Norwegian editor and politician)|​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuWerna Gerhardsen
CopiiTruls Gerhardsen[*][[Truls Gerhardsen (Norwegian union worker)|​]]
Rune Gerhardsen[*][[Rune Gerhardsen (politician norvegian)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Norvegia Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
Locul desfășurării activitățiiOslo Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba norvegiană[1] Modificați la Wikidata
Prim-ministru al Norvegiei
În funcție
1945 – 19511955 – 19631963 – 1965
Precedat deJohan Nygaardsvold, Oscar Torp, John Lyng, Per Borten
Succedat deOscar Torp, John Lyng, Per Borten
Primar Oslo
În funcție
1940 - 401945 – 45
Prim-ministruJohan Nygaardsvold
Precedat deTrygve Nilsen, Rolf Stranger
Succedat deRolf Stranger

PremiiPremiul Literar Peer Gynt[*] ()
Medaljen for borgerdåd[*][[Medaljen for borgerdåd |​]]
Partid politicPartidul muncitoresc norvegian
Profesiemuncitor construcții rutiere

Despre acest sunet Einar Henry Gerhardsen  (n. 10 mai 1897, Asker, d. 19 septembrie 1987, Oslo) a fost al un om politic norvegian.

Fiind în funcția de prim-ministru timp de 17 ani, el este cel care a deținut această funcție cea mai lungă perioadă de timp în Norvegia după introducerea sistemului parlamentar.

Numit de mulți norvegieni landsfaderen („părintele națiunii”), el este unul din arhitecții principali ai reclădirii Norvegiei după Al Doilea Război Mondial.

Viața politică modificare

Cariera politică și-a început-o ca șef de sindicat al muncitorilor rutieri în 1919, iar apoi, în 1920, al Sindicatului muncitoresc Kristiania. Între 1919- 1926 a fost membru al comitetului de conducere al „Uniunii tineretului comunist din Norvegia”, precursoarea „Uniunii tineretului muncitoresc”. În 1923 Gerhardsen a fost ales secretar al „Partidului muncitoresc”, învingându-l cu doar două voturi pe Peder Furubotn, care urma să devină o figură marcantă a „Partidului comunist norvegian” (care s-a format din minoritatea celor care au participat la aceste alegeri).

După atacul asupra Norvegiei de către Germania nazistă la 9 aprilie 1940, Gerhardsen s-a alăturat guvernului care a fugit înspre nordul Norvegiei, el fiind responsabil de luarea în primire a aurului de la filialele din nord ale Băncii Naționale norvegiene. Întors la Oslo, Gerhardsen devine primar la 15 august 1940, dar pe 26 august este forțat de germani să se retragă din funcție, revenind la profesiunea sa de bază, muncitor construcții rutiere, și intrând în lupta de rezistență.

Pe 11 septembrie 1941 este arestat și trimis la lagărul de concentrare Grini (o suburbie a orașului Oslo), de unde este dus la sediul Gestapoului unde este torturat și trimis la 5 aprilie 1942 în lagărul de concentrare Sachsenhausen din Germania, unde a stat până în 1944, când a fost trimis înapoi în Norvegia (la închisoarea Akershus și din nou la Grini).

După terminarea războiului, Gerhardsen preia imediat din nou conducerea Partidului muncitoresc, fiind ales președinte în mai, după Oscar Torp (care petrecuse războiul la Londra cu guvernul în exil norvegian). Este ales primar al Osloului, calitate în care l-a poftit binevenit la reîntoarcerea din exilul britanic pe regele Haakon VII la 7 iunie 1945.

Pe data de 25 iunie Gerharden formează primul guvern de coaliție, iar după alegerile din octombrie 1945, când Partidul miuncitoresc obține majoritatea absolută, Gerhardsen va conduce al doilea guvern al său, care va dura până în 1951. Printre evenimentele din această perioadă trebuie numită intrarea Norvegiei în NATO în aprilie 1949.

În 1951 predă ștafeta de prim-ministru lui Oscar Torp citând ca motiv oboseala de a deveni prim-ministru direct din prizonierat, și devine lider al grupului parlamentar al Partidului muncitoresc. În 1954 este ales președinte al Storting-ului, parlamentul norvegian.

În 1954, Gerhardsen cere guvernului să ia măsuri urgente împotriva creșterii prețurilor. După o lună de zile, nevăzând rezultate concrete, îi sugerează lui Torp să-și dea demisia. Acesta o face, și Gerhardsen formează al treilea guvern pe care-l conduce. Acest guvern va exista până la 28 august 1963 când Gerhardsen îl lasă pe John Lyng (de la Partidul conservator, Høyre) să formeze un guvern de coaliție. Motivul a fost că guvernul a fost criticat sever într-un raport al unei comisii care a analizat cauzele unui accident dintr-o mină de stat din Svalbard, așa-numitul „Scandal King's Bay”.

Cu ocazia congresului de partid din 1965, Gerhardsen se retrage din funcția de președinte de partid, Trygve Bratelli urmându-i în această funcție.

În 1969, Gerhardsen se retrage din viața politică.

Viața privată modificare

Gerhardsen a fost căsătorit cu Werna (născută Christie) cu care a avut doi fii (Rune și Truls) și o fiică, Torgrunn.

Medalii modificare

  • 1970 St. Hallvardsmedaljen
  • 1972 Borgerdådsmedaljen

Cărți scrise de el modificare

  • Tillitsmannen - en håndbok for tillitsvalgte (Deputatul- un îndrumar pentru sindicaliști), 1931
  • Fellesskap i krig og fred: Erindringer 1940–45 (Activitate în comun în timp de război și pace: Amintiri 1940-45), 1970
  • Samarbeid og strid: Erindringer 1945–55 (Cooperare și concurență: Amintiri 1945-55), 1971
  • I medgang og motgang: Erindringer 1955–65 (Cu vânt din față și din spate: Amintiri 1955-65), 1972
  • Unge år (Anii tinereții), 1974
  • Mennesker og politikk: Erindringer 1965–78 (Oameni și politică: Amintiri 1965-1978), 1978

Cărți despre el modificare

  • Rolf Gerhardsen: Einar Gerhardsen som en bror ser ham (Einar Gerhardsen văzut de un frate), 1967
  • Olaf Solumsmoen og Olav Larssen: Med Einar Gerhardsen gjennom 20 år (Cu Einar Gerhardsen timp de 20 de ani), 1967
  • Per Øyvind Heradstveit: Einar Gerhardsen og hans menn (Einar Gerhardsen și oamenii săi), 1981
  • Jostein Nyhamar: Einar Gerhardsen 1897–1945, 1982
  • Jostein Nyhamar: Einar Gerhardsen 1945–1983, 1983
  • Egil Helle: Landsfaderen (Părintele națiunii), 1987
  • Finn Olstad: Einar Gerhardsen – en politisk biografi (Einar Gerhardsen- o biografie politică), 1999
  • Rune Gerhardsen: Du er faren min likevel? (Chiar și așa ești tatăl meu?) 2002


Funcții politice
Predecesor:
Trygve Nilsen
Primar Oslo
1940
Succesor:
Rolf Stranger
Predecesor:
Rolf Stranger
Primar Oslo
1945
Succesor:
Rolf Stranger
Predecesor:
Johan Nygaardsvold1
Prim-ministru al Norvegiei
1945–1951
Succesor:
Oscar Torp
Predecesor:
Oscar Torp
Prim-ministru al Norvegiei
1955–1963
Succesor:
John Lyng
Predecesor:
John Lyng
Prim-ministru al Norvegiei
1963–1965
Succesor:
Per Borten
Funcții politice
Predecesor:
Martin Tranmæl
Secretar de partid al Partidului muncitoresc norvegian
1923–1925
Succesor:
Martin Tranmæl
Predecesor:
Martin Tranmæl
Secretar de partid al Partidului muncitoresc norvegian
1936–1939
Succesor:
Ole Øisang
Predecesor:
Oscar Torp
Președinte al Partidului muncitoresc norvegian
1945–1965
Succesor:
Trygve Bratteli
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în