Emil Brunner
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Winterthur, cantonul Zürich, Elveția[5][6] Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[1][7][2][3] Modificați la Wikidata
Zürich, cantonul Zürich, Elveția[8][6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatFriedhof Rehalp[*][[Friedhof Rehalp (graveyard in Zurich, Switzerland)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Elveția Modificați la Wikidata
Religiecalvinism[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*]
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUnion Theological Seminary[*][[Union Theological Seminary (independent, ecumenical, Christian seminary in New York City)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieInternational Christian University[*][[International Christian University (university in Tokyo)|​]]
Universitatea din Zürich  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]
Ehrendoktor der Westfälischen Wilhelms-Universität Münster[*][[Ehrendoktor der Westfälischen Wilhelms-Universität Münster |​]]
honorary doctor of the University of Edinburgh[*][[honorary doctor of the University of Edinburgh |​]]
honorary doctorate from Princeton University[*][[honorary doctorate from Princeton University |​]]  Modificați la Wikidata

Emil Brunner (n. , Winterthur, cantonul Zürich, Elveția – d. , Zürich, cantonul Zürich, Elveția) a fost un teolog elvețian extrem de influent, asociat, alături de Karl Barth, mișcării neo-ortodoxismului sau teologiei dialectice.

Brunner a respins portretizarea liberală a lui Isus Cristos ca un om deosebit de respectabil. În schimb, Brunner a susținut că Isus a fost Dumnezeu întrupat și central mântuirii. Brunner a încercat, de asemenea, să găsească o poziție de mijloc în disputa dintre arminieni și calviniști, afirmând că Cristos stă între suveranitatea lui Dumnezeu față de omenire și acceptarea liberă de către om a darului mântuirii făcut de Dumnezeu. Deși Brunner a reaccentuat centralitatea lui Cristos, teologii conservatori au fost deseori ezitanți în a accepta celelalte învățături ale sale, cum ar fi respingerea anumitor elemente „miraculoase” din Scriptură sau punerea sub semnul întrebării a utilității despre inspirația Scripturilor.

Note modificare

  1. ^ a b c d „Emil Brunner”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d e Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Emil Brunner, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  4. ^ a b Emil Brunner, SNAC, accesat în  
  5. ^ „Emil Brunner”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ a b Бруннер Эмиль, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  7. ^ a b Бруннер Эмиль, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  8. ^ „Emil Brunner”, Gemeinsame Normdatei, accesat în