Enzo Mainardi
| Enzo Mainardi | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Ticengo, Lombardia, Regatul Italiei |
| Decedat | (85 de ani)[1] Cremona, Lombardia, Italia |
| Copii | Danilo Mainardi[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Italia (–).svg){kind=small} Regatul Italiei (–) |
| Ocupație | poet pictor |
| Limbi vorbite | limba italiană |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură |
| Mișcare artistică | Futurism |
Modifică date / text  | |
Enzo Mainardi (n. , Ticengo, Lombardia, Regatul Italiei – d. , Cremona, Lombardia, Italia) a fost eseist, scriitor, muzician, poet și pictor, membru important al mișcării artistice futuriste.
| “ | Vedrete la musica. Ascolterete i colori. (E.M., Il mio sogno, Preludi 1919) |
” |
| “ | Veți vedea muzica. Vei asculta culorile. (E.M., Visul meu, Preludii 1919) |
” |
Enzo Mainardi a fost tatăl Mariei Giovanna Mainardi și al lui Danilo Mainardi.
Biografie modificare
Alăturarea la Futurism modificare
S-a alăturat Mișcării Futuriste în 1914 cu ocazia unei demonstrații intervenționiste din Milano, în timpul căreia l-a întâlnit pentru prima dată pe Marinetti. Se oferă voluntar la izbucnirea Primului Război Mondial și - rănit în timpul unei operațiuni în Caposile - este ulterior externat ca invalid de război. În 1918 - 1919, la sfârșitul războiului, s-a alăturat partidului Fasci - fasciștii.
În anii 1919 și 1920 a urmat un curs de filozofie și litere moderne la Grenoble și, în 1919, a publicat Preludii, prima sa colecție de poezii, incluzând Visul meu care, citit de Marinetti cu ocazia seriilor futuriste din Italia si din străinatate, îi va conferi lui Mainardi o largă notorietate. În 1921 și 1922 a publicat culegerile de poezie Istantanee și, respectiv, Illusioni.
În 1923 a fost ales primar al localității Casalmorano. Ia parte la „bătălia poetică” de la Bologna (1924) cu Marinetti și muzicienii futuriști Casavola și Mix, iar, în 1925 a fondat revista lunară futuristă La Scintilla care - pe pagina de titlu - declara „în corespondență cu principalele grupuri de avangardă naționale și străine.”
Conflict politic modificare
Mainardi intră în conflict cu Farinacci, la vremea Ras din Cremona (oraș), fiind radiat din Partidul Fascist. Ca urmare, este obligat să demisionează din funcția de primar și părăsește provincia Cremona, mutându-se în alte orașe și, în cele din urmă, la Milano. Copiii, Maria Giovanna și Danilo s-au născut din căsătoria cu Maria Soldi. În cele din urmă, în 1947, s-a întors la Cremona unde s-a stabilit definitiv.
Activitate ca pictor modificare
Mainardi și-a început activitatea picturală foarte de tânăr (1918 - Jocheul, 1922 - Femeia ilogică, 1924 - Omul de hârtie). Producția sa este deosebit de abundentă, reluând adesea temele primelor desene și picturi, el va continua să picteze până la sfârșitul zilelor sale.
Pe 24 octombrie 2009, se sărbătorește Anul futurismului[2], care a fost inaugurat și numit după Enzo Mainardi, în noua sală a bibliotecii municipale a orașului natal al artistului. În aceeași dată, la Cremona se deschide principala expoziție retrospectivă despre opera lui Enzo Mainardi, pictor și poet futurist.[3].
Bibliografie modificare
Scrieri și lirică de Enzo Mainardi modificare
- Il Sogno – Visul, lirică — Tipografia Rossi, Soresina, circa 1919
- Preludi – Preludii, poezie — Tipografia Rossi, Soresina, circa 1921
- Istantanee – Instantanee, poezie — Tipografia Apollonio, Cremona, 1922
- La Scintilla. Arancione + rosso + ultravioletto n. 1, 2, 3 – Scânteia. Portocaliu + roșu + ultraviolete n. 1, 2, 3, poezie — Tipografia Operaia, via Robolotti, Cremona, 1925
- Io e la donna esotica – Eu și femeia exotică, nuvelă futuristă — Edizione Drappoverde, Milano, 1928
- Istantanee e illusioni – Instantanee și iluzii, ediția a 3-a, Antonimi, Milano, 1938
- La conquista dello spazio. Fantasie cosmiche – Cucerirea spațiului. Fantezii cosmice, în regim propriu, 1969
- Preludio - Istantanee Illusioni. Un Capolavoro Futurista degli anni 20 – Preludiu - Iluzii instantanee. O capodoperă futuristă a anilor 1920, ediția a 4-a (cu bibliografie) — Tipografia Rossi, Soresina, 1973
- Il Sogno (1919). Lirica di E.M. poeta e pittore futurista cremonese – Visul (1919). Lirică de E.M. poet și pictor futurist cremonez (cu note biografice) — Tipografia Artigiana, Cremona, 1976
- 3 Liriche di E.M. poeta e pittore futurista cremonese – 3 [grupuri de] poeme lirice de E.M. poet și pictor futurist cremonez, ediția a 5-a (cu repertoriu critic) — Tipografia Arte Nuova, Cremona, 1981
- Poesia ritratto identikit di Boccioni – Poezia portret identik a lui Boccioni, în Il Futurismo Oggi – Futurismul azi, ianuarie – februarie 1982, Roma, anul XIV, n. 1 – 2, p. 7.
Bibliografie esențială despre Mainardi modificare
De bază pentru cunoașterea vieții și operei lui Mainardi sunt primele două texte indicate mai jos (catalogul editat de G. Petracco, care este și sursa principală pentru acest articol, și teza de licență de E. Mocellin ).
- 2009 – Catalogo della mostra: Forte originalissimo E.M. futuristissimo (ADAFA - Cremona - 2009), editată de Giuliano Petracco și cu scrieri de G. Petracco, D. Mainardi, E. Mocellin, D. Migliore, R. Barbierato, G. Scotti.
- 2006 – 2007 — E. Mocellin, Enzo Mainardi e il Futurismo cremonese – „Enzo Mainardi și futurismul
cremonez,” teză de licență, Università Degli Studi Pavia, Corso di Laurea in Scienze letterarie, referent de lucrare, Prof. Claudio Vela, A.A.
- 1925 – E. Romagnoli, E.M. Futurista – E.M. Futuristul, L'Ambrosiano, Milano
- 1926 – S. Pocarini, E.M. Futurista, L'Aurora, Gorizia
- 1983 – F. Bergamaschi, Enzo Mainardi perpetua la felicità del futurismo – Enzo Mainardi perpetuează fericirea futurismului, Mondo Padano, Cremona, 3 ianuarie 1983
- 1994 – R. Patria, Enzo Mainardi Futurista cremonese. Una testimonianza e un'ipotesi – Enzo Mainardi, Futurist din Cremona. O mărturie și o ipoteză, în La Scuola classica di Cremona, Cremona
Picturi modificare
-
Orașul -
Litera E -
La Scintilla, revista futuristă
Note, referințe modificare
- ^ a b c d Enzo Mainardi, Autoritatea BnF
- ^ it Il 2009 è considerato l'anno del Centenario del Futurismo. Sono infatti trascorsi 100 anni da quando Marinetti pubblicò il manifesto della nuova corrente artistica sulla Gazzetta dell'Emilia (5 febbraio 1909) e successivamente sul quotidiano francese Le Figaro (20 febbraio 1909).
- ^ it La mostra Forte originalissimo E.M. futuristissimo si tenne all'ADAFA di Cremona dal 24 ottobre al 15 novembre 2009.
Legături externe modificare
Galerii de imagini modificare
- Veverița, temperă vitrificată pe carton canvasat (Collezione privata, Cremona) – Colecție privată, Cremona
- Pagina de titlu a catalogului expoziției Puternic original, E. M. futuristissimo, catalog publicat cu importanta contribuție a [Băncii Cremonose
-ori.jpg){kind=link}
