Un film pierdut este un film de lung metraj sau de scurt metraj despre care nu se știe dacă mai există o copie a sa în arhivele studiourilor, în colecții private sau publice, cum ar fi arhivele Biblioteca Congresului (în care se află cel puțin câte o copie a tuturor filmelor americane fără ca titularul filmului să poată ridica problema drepturilor de autor).[1] De departe, cele mai multe filmele pierdute sunt filmele mute americane. În epoca filmelor sonore, probabil filmele americane din perioada 1927 - 1950 sunt pierdute în proporție de cca. 50%.[2]

În Rusia, din cele peste 2700 filme de artă create în perioada 1907-1920, doar aprox. 300 de filme s-au păstrat.

Uneori, o copie a unui film considerat pierdut este redescoperită. Un film care nu a fost recuperat în întregime se numește un film parțial pierdut.

Note modificare

Vezi și modificare