Fenicul
| Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Feniculul sau molura (Foeniculum vulgare) este o specie de plantă perenă comestibilă din genul Foeniculum, familia Apiaceae (Umbelliferae), al cărei areal natural cuprinde regiunea mediteraneeană și sud-vestul Asiei (de la est la vest din Maroc și Portugalia până în Pakistan).
| Fenicul | |
|---|---|
| |
| Fenicul | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Plantae |
| Diviziune: | Magnoliophyta |
| Clasă: | Magnoliopsida |
| Ordin: | Apiales |
| Familie: | Apiaceae |
| Gen: | Foeniculum |
| Specie: | F. vulgare |
| Nume binomial | |
| Foeniculum vulgare Mill. | |
Modifică text  |
|
Morfologie modificare
Este o plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cilindrică, fin striată longitudinal,înaltă până la doi metri și ramificată începând de la bază. Frunzele, prevăzute la bază cu o teacă dezvoltată, sunt alungit-triunghiulare și multipenat-partite. Florile sunt mici, galben-aurii, dispuse în umbele mari, terminale. Fructele mature sunt de culoare cenușie sau brun-verzuie, au miros plăcut și gust dulceag. Se aseamănă cu mărarul, cu care poate poleniza încrucișat, rezultând semințe lipsite de aromă. Uleiul volatil determină acțiunea farmacologică : antispastică, sedativă, carminativă, expectorantă.
Compoziția chimică modificare
Fructele de fenicul, numite și fructe de anason dulce, conțin 2-7% ulei volatil format din anetol, transanetol și cisanetol, limonen, alfa-pinen, fenconă, metilcarvicol, extragol; lipide, aleuronă, derivați cumarinici, flavonoide (cvercitin, camferoglicozid, flavonol-3-glucuronid), zaharuri, substanțe minerale, ceruri, mucilagii, stigmasterină.
Tratamente naturale pe bază de fenicul modificare
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Feniculul (Foeniculum vulgare) este folosit în tratarea a numeroase afecțiuni datorită proprietăților acestuia: antispastic, tonic nervos, dezinfectant. În medicina populară, feniculul era utilizat pentru vindecarea constipației, balonărilor, calmarea colicilor.
Există câteva preparate pe bază de fenicul apreciate ca excelente remedii naturale: ceaiul de fenicul, necesar în vindecarea bronșitei, laringitei, amigdalitei, faringitei, oboselii fizice și psihice. Pulberea preparată din semințe de fenicul ajută la tratarea celulitei, depresiilor, amenoreei, digestiei lente, durerilor de cap.
Vinul preparat din fructele de fenicul reprezintă un remediu natural excelent. Fructele de fenicul au proprietatea de a calma și alina durerile de orice natură și se pot utiliza sub forma de diverse preparate.
Bibliografie modificare
- Teleuță A., Colțun M., Mihălcescu C., Ciocîrlan N., Plante medicinale, Chișinău, editura Litera internațional, 2008. ISBN 978-9975-74-009-8 CZU 615.322 P70
- Florentin Crăciun, Mircea Alexan, Carmen Alexan - Ghidul plantelor medicinale uzuale, Editura științifică, București 1992, pag. 130-1
Legături externe modificare
Materiale media legate de Fenicul la Wikimedia Commons
- Fenicul (Foeniculum vulgare Mill.), selene.ro
- Enciclopedia condimentelor: fenicul, condimenteweb.ro
- DEX online: fenicul
- Tratamente naturale pe bază de fenicul, sanatatecuplante.ro
- Familia: Umbelliferae, gradinamea.ro
- Feniculul este mai mult medicament [nefuncțională], Laura DOBRE, REVISTA LUMEA SATULUI NR. 9, 1-15 MAI 2010
- Despre fenicul Arhivat în , la Wayback Machine., e-gradinarit.ro