Wikipedia

Furtună deasupra Asiei

film sovietic regizat de Kamil Iarmatov
Furtună deasupra Asiei

Afișul românesc al filmului
Rating
Genfilm de război
film istoric[*]​  Modificați la Wikidata
RegizorKamil Iarmatov[*]​  Modificați la Wikidata
ScenaristKamil Iarmatov[*]​
Mihail Melkumov[*]​
Nazir Safarov[*]​
Vladimir Alexeev[*]​
Odelșa Aghișev[*]​  Modificați la Wikidata
StudioUzbekfilm  Modificați la Wikidata
MuzicaIkrom Akbarov[*]​  Modificați la Wikidata
DistribuțieȘukur Burhanov[*]​
Anatoli Soloviov[*]​
Ruslan Ahmetov[*]​
Abbas Bakirov[*]​
Aleksei Smirnov[*]​  Modificați la Wikidata
Premiera  Modificați la Wikidata
Durata89 min.  Modificați la Wikidata
Țara Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba rusă  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Furtună deasupra Asiei (în rusă Буря над Азией, transliterat: Burea nad Aziei) este un film sovietic alb-negru din 1965, regizat de cineastul uzbec de origine tadjică Kamil Iarmatov.[1] Acest film este primul din trilogia istorico-revoluționară a lui Kamil Iarmatov (Furtună deasupra Asiei, Călăreții Revoluției și Moartea consulului negru).[2]

Filmul prezintă o serie de evenimente ficționale petrecute în perioada februarie–octombrie 1917 în Turkestan.[3] Personajul principal este conducătorul rebel Iusup Ialantuș, care se transformă în anii Războiului Civil Rus într-un erou național uzbec.[1] Revoluționarul rus Vasili Șciukin și prietenul său, tânărul uzbec Djamal, îl ajută pe Ialantuș să înțeleagă evenimentele istorice care aveau loc în acei ani și să se alăture forțelor care luptau pentru victoria Revoluției Sovietice.[1]

Rezumat modificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În timpul Războiului Civil Rus, tânărul Djamal se întoarce în satul⁠(en)[traduceți] natal, unde observă că niște intruși jefuiesc și incendiază casa unchiului său.[4] După o scurtă luptă, el este condus la conducătorul grupului de bandiți, care se numește Iusup Ialantuș. Conducătorul îi spune că se răzbună pe Țarul Alb⁠(ru)[traduceți], pradă și incendiază averea beilor bogați, dar „dă totul săracilor”. În schimb, el îl roagă pe Djamal să-i spună cum a ajuns acolo. Djamal povestește că a fost arestat în 1916 și că s-a aflat timp de șase luni într-o închisoare din Petrograd, dar a fost eliberat după izbucnirea Revoluției din Februarie. Mergând pe stradă, a luat parte la linșarea unui jandarm, care a reușit să-l rănească înainte de a muri. Astfel, în loc să se întoarcă acasă, a fost internat pentru un timp în spital. După instalarea în fruntea guvernului provizoriu a liderului socialist Aleksandr Kerenski, a avut o razie la Aktiubinsk, iar Djamal a trebuit să se întoarcă singur acasă.

După ce-și încheie povestea, tânărul îi roagă pe insurgenți să nu jefuiască și să nu incendieze ceea ce le aparține deja și să nu-i ucidă pe cei bogați, ci să-i supună judecății unui tribunal revoluționar.[4] Ialantuș decide să-l verifice pe Djamal și îi ordonă să-și spânzure propriul unchi, care este un om bogat. Cu toate acestea, Djamal refuză și amintește numele lui Lenin, câștigând astfel respectul lui Ialantuș. Tânărul dobândește renumele de „bun călăreț” (în rusă Хороший джигит, transliterat: Horoșii djinghit).

Djamal participă la o reuniune a Comitetului Revoluționar⁠(en)[traduceți] din Tașkent, în cadrul căreia se decide rechiziționarea pâinii pentru a combate foametea existentă în regiune. Între timp, beiul local Kaflanbek strânge pâine de la cei bogați, pretinzând că o va distribui săracilor, dar când săracii ajung la depozitul lui află că paznicii au fost uciși și că pâinea a fost furată.[4] Tânărul Djamal ajunge în tabăra prietenului său și îl găsește participând la o competiție de lupte; el îi comunică această veste. Călăreții lui Ialantuș îl răpesc pe Kaflanbek, care mărturisește că el a furat pâinea și i-a ucis pe paznici.[4] Ialantuș vrea să-l omoare, dar Djamal cere ca judecata să se desfășoare în conformitate cu legea revoluționară. Ca urmare, Kaflanbek este condamnat la moarte de un tribunal revoluționar și împușcat, dar fiul său, Aziz, nu recunoaște judecata ad-hoc și cere ajutor unei unități militare contrarevoluționare; detașamentul lui Ialantuș capturează însă trenul cu care călătorea militarii Armatei Albe.[4]

Între timp, vestea izbucnirii Revoluției din Octombrie ajunge la Tașkent, iar Djamal și Ialantuș participă în mod activ la instaurarea puterii sovietice în oraș.[4] Detașamentul condus de Djamal ocupă Biroul Telegrafului, iar călăreții din Ialantuș pătrund în sediul băncii.[4] Generalul rus refuză să recunoască noua putere și atribuțiile Comitetului Revoluționar și se baricadează cu unitatea sa în cetate, care devine ultimul bastion al contrarevoluționarilor.[4] Djamal este trimis în cetate ca delegat al revoluționarilor, dar militarii îl arestează.[4] În ajutorul revoluționarilor vin călăreții lui Ialantuș, care se prefac că trec de partea Gărzilor Albe și sunt primiți astfel în cetate, dar deschid apoi porțile fortăreței, pemițând atacarea ei.[4] Revoluționarii ocupă cetatea și îl eliberează pe Djamal.[4] Fiul lui Kaflanbek, Aziz, îmbrăcat în uniformă de subofițer rus, pândește după un colț și îl ucide pe Ialantuș cu un foc de pistol.[4] Focuri de artificii răsună deasupra cetății eliberate în memoria lui Ialantuș și a revoluționarilor uciși.[4]

Distribuție modificare

Dublaj de voce în limba rusă modificare

Producție modificare

Ideea filmului modificare

 
Figura lui Kamil Iarmatov reprezentată pe un timbru emis în Uzbekistan

Ideea de a face un film cu acest subiect a fost sugerată de prim-secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Uzbecă, Șaraf Rașidov.[6] În 1962 liderul politic uzbec i-a invitat la biroul său pe dramaturgul și scenaristul uzbec Ibraghim Rahimov (1916–2001), directorul studioului Uzbekfilm, și pe cineastul de origine tadjică Kamil Iarmatov (1903–1978), care căuta în acea vreme un subiect pentru un nou film.[6][7][8] Cineastul s-a întâlnit acolo și a conversat cu scriitorii uzbeci Kamil Iașen (1909–1997) și Nazir Safarov (1905–1985).[6][7][8]

Rașidov i-a cerut cineastului Iarmatov (care se stabilise în anul 1940 în Uzbekistan), în numele Comitetului Central al Partidului Comunist din RSS Uzbecă, să realizeze un film despre instaurarea puterii sovietice în Turkestan, în scopul sărbătoririi a 40 de ani de la înființarea RSS Uzbece.[6][7][8] Nu era prima propunere pe care i-o făcea liderul comunist uzbec, el sugerându-i în 1958 să facă un film inspirat din „Poemul celor doi îndrăgostiți” al poetului persan Abdul-Qādir Bēdil, care a trăit în secolul al XVII-lea; acel film, gândit inițial ca o coproducție sovieto-indiană, a fost tărăgănat mai mulți ani și a fost realizat abia în 1966.[6] Iarmatov a răspuns că este greu de făcut un film pe tema Revoluției care să rivalizeze cu creațiile maeștrilor cinematografiei sovietice, dar Rașidov i-a sugerat să citească piesa Zori deasupra Asiei (în rusă Заря над Азией) scrisă de Safarov pentru Teatrul Academic de Dramă „Hamza”⁠(ru)[traduceți] din Tașkent, spunându-i că ea îi va da un impuls imaginației.[7][8] Liderul comunist a adăugat că spectatorii au nevoie să vadă un personaj romantic și optimist.[7][8]

În aceeași seară, Nazir Safarov i-a adus cineastului un manuscris al piesei Zorii deasupra Asiei.[7][8] Cineastul a considerat că piesa nu era potrivită pentru adaptare cinematografică, dar, cum își dăduse cuvântul în fața prim-secretarului Rașidov, a mers a doua zi la studioul Uzbekfilm, unde i-a convins pe scenaristul de origine azeră Mihail Melkumov (1919–1995) și pe tânărul scenarist uzbec Odelșa Aghișev (n. 1939) să lucreze împreună cu el și cu Safarov la scrierea scenariului.[6][7][8] Cei patru s-au deplasat la o căsuță dintr-o zonă rurală a Uzbekistanului și au discutat timp de două săptămâni, fără a se pune de acord.[6][7][8] Într-o seară, când se plimba prin parc, Iarmatov și-a amintit de legendarul Hamdam-hadji Kalandarov (în rusă Хамдам-хаджи Каландаров), comandantul detașamentului de partizani în care a slujit tânărul Iarmatov în timpul Războiului Civil Rus, un om provenit din popor și aproape analfabet care a ridicat moralul luptătorilor în greaua bătălie de la Iaziavan⁠(en)[traduceți] (regiunea Fergana) și i-a făcut să spere în victorie.[6][7][8] Hamdam-hadji Kalandarov a inspirat figura conducătorului rebel Iusup Ialantuș.[6][7][8]

Filmări modificare

Filmul a fost produs de studioul Uzbekfilm și a fost regizat de cineastul de origine tadjică Kamil Iarmatov.[1] Scenariul filmului a fost scris de un colectiv format din Kamil Iarmatov, Mihail Melkumov, Nazir Safarov, Vladimir Alekseev și Odelșa Aghișev.[1] Rolurile principale au fost interpretate de actorul uzbec Șukur Burhanov și de actorii ruși Ruslan Ahmetov și Anatoli Soloviov.[5] Decorurile au fost proiectate de Nariman Rahimbaev, iar muzica a fost compusă de compozitorul uzbec Ikrom Akbarov.[1] Director de imagine a fost Nikolai Readov.[1]

Filmările au avut loc în anul 1964.[1][9][10] Regizorul a fost nevoit să lupte cu mai multe dificultăți în timpul filmărilor.[6][9][10] Scena atacului de cavalerie asupra cazărmii din Tașkent (ultimul bastion al guvernului provizoriu al Turkestanului) a necesitat prezența a numeroși cai și a mai multor călăreți îndemânatici, care au fost greu de găsit.[6][9][10] Au fost adunați cu greutate o duzină de călăreți de la colhozurile din regiune, care au trebuit să fie instruiți pentru a-și mâna caii printre împușcături și explozii și a nu fi aruncați din șa,[6][9][10] cu atât mai mult cu cât atacul avea loc pe o stradă îngustă a orașului Tașkent, pavată cu pietre mari și ascuțite și cu șine de tramvai abandonate.[9][10] Câțiva călăreți au fost aruncați însă din șa, ceea ce i-a creat regizorului impresia că nu realiza un film, ci filma un atac real.[6][9][10] Atacurile de cavalerie au fost filmate în mai multe locuri ale orașului Tașkent.[9][10]

După cum a mărturisit ulterior, cineastul a fost nemulțumit că nu a reușit să creeze figuri cinematografice ale comuniștilor conștiincioși Șciukin și Ahmedov de același nivel cu „figura suculentă, strălucitoare și colorată a lui Iusup Ialantuș”, considerând că atât Șciukin, cât și Djamal Ahmedov sunt „incomparabil mai palizi, mai slabi, «pioși» sau cam așa ceva”.[11]

Recepție modificare

Lansare modificare

Furtună deasupra Asiei a fost lansat în anul 1965 în Uniunea Sovietică[1][12][13][14] și a avut parte de succes comercial, fiind considerat printre cele mai bune 100 de filme sovietice realizate în acești ani.[6] El a fost distribuit apoi și în alte țări precum Republica Democrată Germană (21 ianuarie 1966, premieră TV în 16 septembrie 1967 la DFF 1)[15] și Ungaria (10 februarie 1966).[16]

Premiera filmului în România a avut loc vineri 5 noiembrie 1965, la cinematograful „Republica” din București, în cadrul Festivalului filmului sovietic, care era organizat anual.[17][18][19] Filmul a rulat în perioada următoare în unele cinematografe bucureștene precum Luceafărul (noiembrie 1965),[20][21] Union (noiembrie 1965),[22][23] Doina (noiembrie 1965),[24][25] Munca (noiembrie 1965),[26][27] Înfrățirea între popoare (decembrie 1965),[28][29] Drumul Sării (decembrie 1965),[30][31] Cotroceni (decembrie 1965),[32] Colentina (decembrie 1965),[33][34] Vitan (decembrie 1965)[35][36] și Cosmos (ianuarie 1966),[37][38] dar și în unele cinematografe din alte orașe (de exemplu, la Reghin,[39] Gheorgheni,[40] Luduș,[41] Târnăveni[42] și Toplița[43]). Afișul românesc al filmului a fost criticat în ziarul Scînteia pentru lipsa de rigoare compozițională și de rafinament cromatic, precum și pentru reproducerea ștearsă pe hârtie de proastă calitate a unor imagini extrase din film „în care niște protagoniști gris-verzui sînt încadrați artistic de același mov fatal acompaniat însă de un roz nelalocul lui”.[44]

Premii modificare

Pentru acest film, regizorul Kamil Iarmatov a primit Premiul de Stat „Hamza” al RSS Uzbece în 1967.[45] Studioul Uzbekfilm, unde a fost filmat Furtună deasupra Asiei, a primit în 1979 numele cineastului.[6]

Furtună deasupra Asiei a fost filmul care a deschis primul Festival Internațional de Film din Asia și Africa⁠(ru)[traduceți], care a fost organizat la Tașkent în 1968 sub deviza „Pentru pace, progres social și libertatea popoarelor”, la inițiativa lui Kamil Iarmatov.[6]

Criticii de film consideră că trilogia istorico-revoluționară a lui Kamil Iarmatov (Furtună deasupra Asiei, Călăreții Revoluției și Moartea consulului negru) oferă o imagine complexă a luptei pentru instaurarea puterii sovietice în Asia Centrală împotriva conducătorilor locali și contrarevoluționarilor.[2] Iarmatov a afirmat că a vrut să prezinte rolul individului în acest proces istoric.[2][46]

Enciclopedia cinematografică germană Lexikon des internationalen Films descrie astfel acest film: „Munca de convingere a bolșevicilor, lupta lor împotriva beilor exploatatori, împotriva contrarevoluționarilor și menșevicilor, într-un «film istoric» aventuros pentru tineri; fără ambiții artistice și simplist din punct de vedere ideologic.”.[15]

Note modificare

  1. ^ a b c d e f g h i ru „Буря над Азией (1964) – Информация о фильме”, Кино-Театр.Ру, accesat în  
  2. ^ a b c en Michael Rouland, Gulnara Abikeyeva, Birgit Beumers (ed.), Cinema in Central Asia: Rewriting Cultural Histories, I.B. Tauris, Londra, 2013.
  3. ^ ru Олег Геннадьевич Обичкин [Oleg Ghennadievici Obicikin], Молодежи о партии: Метод. пособие в помощь пропагандисту, Молодая гвардия, Moscova, 1975, p. 76.
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m ru „Буря над Азией”, Gosfilmofond (Государственный фонд кинофильмов Российской Федерации), accesat în  
  5. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ru „Буря над Азией (1964) – Актеры и роли”, Кино-Театр.Ру, accesat în  
  6. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p ru Мастура Исхакова (). „Возвращение Всадника. Камиль Ярматов» – Первые в кино”. Первые в кино. Accesat în . 
  7. ^ a b c d e f g h i j ru Камил Ярматович Ярматов, Возвращение: Книга воспоминаний, Искусство, Moscova, 1980, pp. 273–276.
  8. ^ a b c d e f g h i j ru Камил Ярматович Ярматов, Возвращение, Изд-во литературы и искусства имени Гафура Гуляма, Tașkent, 1987, pp. 181–183.
  9. ^ a b c d e f g ru Камил Ярматович Ярматов, Возвращение: Книга воспоминаний, Искусство, Moscova, 1980, pp. 33–34.
  10. ^ a b c d e f g ru Камил Ярматович Ярматов, Возвращение, Изд-во литературы и искусства имени Гафура Гуляма, Tașkent, 1987, p. 20.
  11. ^ ru Камил Ярматович Ярматов, Возвращение, Изд-во литературы и искусства имени Гафура Гуляма, Tașkent, 1987, p. 197.
  12. ^ ru ***, Сценаристы советского художественного кино, 1917–1967: справочник, Iskusstvo, Moscova, 1972, p. 231.
  13. ^ ru Х Абул-Касымова, История советского кино, vol. 4: 1952–1967, Iskusstvo, Moscova, 1978, p. 232.
  14. ^ ru Сергей Юткевич, Кино: энциклопедический словарь, Советская энциклопедия, Moscova, 1986, p. 434.
  15. ^ a b de Furtună deasupra Asiei în Lexikon des Internationalen Films
  16. ^ en „Burya nad Aziey (1965) – Release Info”, IMDb, accesat în  
  17. ^ ***, „Festivalul filmului sovietic”, în Scînteia, anul XXXV, nr. 6789, marți 2 noiembrie 1965, p. 1.
  18. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXV, nr. 6792, vineri 5 noiembrie 1965, p. 2.
  19. ^ Anunț publicat în ziarul Munca, anul XXI, nr. 5596, joi 4 noiembrie 1965, p. 2.
  20. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6795, luni 8 noiembrie 1965, p. 2.
  21. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6797, miercuri 10 noiembrie 1965, p. 2.
  22. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6798, joi 11 noiembrie 1965, p. 2.
  23. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6804, miercuri 17 noiembrie 1965, p. 3.
  24. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6802, luni 15 noiembrie 1965, p. 2.
  25. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6808, duminică 21 noiembrie 1965, p. 2.
  26. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6810, marți 23 noiembrie 1965, p. 2.
  27. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6812, joi 25 noiembrie 1965, p. 2.
  28. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6821, sâmbătă 4 decembrie 1965, p. 2.
  29. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6822, duminică 5 decembrie 1965, p. 2.
  30. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6823, luni 6 decembrie 1965, p. 2.
  31. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6828, sâmbătă 11 decembrie 1965, p. 2.
  32. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6830, luni 13 decembrie 1965, p. 2.
  33. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6837, luni 20 decembrie 1965, p. 2.
  34. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6843, duminică 26 decembrie 1965, p. 2.
  35. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6844, luni 27 decembrie 1965, p. 2.
  36. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXIV, nr. 6846, miercuri 29 decembrie 1965, p. 2.
  37. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXV, nr. 6849, luni 3 ianuarie 1966, p. 2.
  38. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XXXV, nr. 6851, miercuri 5 ianuarie 1966, p. 2.
  39. ^ ***, „Cinema”, în Steaua Roșie, Tîrgu-Mureș, anul XVII, nr. 308, miercuri 29 decembrie 1965, p. 6.
  40. ^ ***, „Cinema”, în Steaua Roșie, Tîrgu-Mureș, anul XVIII, nr. 46, vineri 25 februarie 1966, p. 2.
  41. ^ ***, „Cinema”, în Steaua Roșie, Tîrgu-Mureș, anul XVIII, nr. 58, vineri 11 martie 1966, p. 2.
  42. ^ ***, „Cinema”, în Steaua Roșie, Tîrgu-Mureș, anul XVIII, nr. 75, joi 31 martie 1966, p. 2.
  43. ^ ***, „Cinema”, în Steaua Roșie, Tîrgu-Mureș, anul XVIII, nr. 104, joi 5 mai 1966, p. 2.
  44. ^ Dan Nemțeanu, „Afișul de film impune imaginație, expresivitate, bun gust”, în Scînteia, anul XXXV, nr. 6951, vineri 15 aprilie 1966, p. 4.
  45. ^ ru „Кино/Персоналии: Ярматов, Камиль Ярматович”, Cultin.ru, accesat în  
  46. ^ ru Kamil Iarmatov, „O vremeni i o sebe”, în Isskustvo kino, nr. 10/1972, pp. 31–32.

Legături externe modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Furtună_deasupra_Asiei&oldid=16136445