Galatea (satelit)
| Galatea | |
 Galatea așa cum a fost văzută de Voyager 2 (alungirea se datoreză vitezei sondei) | |
| Descoperire | |
|---|---|
| Descoperit de | Stephen P. Synnott[1] și Voyager Imaging Team |
| Dată descoperire | iulie 1989 |
| Denumiri | |
| Denumire MPC | Neptun VI |
| Pronunție | /ga.la'te.a/ |
Denumit după | Γαλάτεια Galateia |
| Atribute | Galatean[2] /ga.la.te'an/ |
| Caracteristicile orbitei[3][4] | |
| Epocă 18 august 1989 | |
| 61 952,57 km | |
| Excentricitate | 0,00022 ± 0,00008 |
Perioadă orbitală | 0,42874431 ± 0,00000001 z |
| Înclinație |
|
| Sateliți | Neptun |
| Caracteristici fizice | |
| Dimensiuni | 204×184×144 km (±~10 km)[5][6] |
Raza medie | 87,4 ± 4,9 km[4] |
| Volum | ~2,8×106km3 |
| Masă | 2,12 ± 0,08 ×1018 kg[7] |
Densitate medie | ~0,75 g/cm3 (estimare)[8] |
| ~0,018 m/s2[a] | |
| ~0,056 km/s[b] | |
| sincronă | |
| zero | |
| Albedo | 0,08[5][8] |
| Temperatură | ~51 K medie (estimare) |
Magnitudinea aparentă | 21,9[8] |
Galatea /ga.la'te.a/, cunoscută și sub numele de Neptun VI, este al patrulea cel mai apropiat satelit interior al lui Neptun. Este numit după Galatea, una dintre cele cincizeci de Nereide ale legendelor grecești, de care Ciclopul Polifem era îndrăgostit în zadar.
Descoperire modificare
Galatea a fost descoperită la sfârșitul lui iulie 1989 din imaginile realizate de sonda Voyager 2. A primit denumirea temporară S/1989 N 4. Descoperirea a fost anunțată (IAUC 4824) pe 2 august 1989 și menționează „10 cadre făcute în 5 zile”, implicând o dată de descoperire cu ceva timp înainte de 28 iulie. Numele a fost dat pe 16 septembrie 1991.
Proprietăți fizice modificare
Galatea are o formă neregulată și nu prezintă semne de modificare geologică. Este probabil să fie o grămadă de moloz reacretată din fragmente din sateliții originali ai lui Neptun, care au fost distruși de perturbațiile de la Triton la scurt timp după capturarea acelui satelit pe o orbită inițială foarte excentrică.
Orbită modificare
Orbita Galateei se află sub raza orbitei sincrone a lui Neptun, așa că se îndreaptă încet spre interior din cauza decelerației mareice și se poate ciocni cu planeta sau se poate destrăma într-un nou sistem de inele planetare la depășirea limitei Roche din cauza întinderii mareice.
Galatea pare a fi un satelit păstor pentru inelul Adams care este la 1.000 kilometri (620 mi) în afara orbitei sale. Rezonanțe cu Galatea în raportul de 42:43 sunt, de asemenea, considerate mecanismul cel mai probabil pentru limitarea arcurilor inelare unice care există în acest inel. Masa lui Galatea a fost estimată pe baza perturbațiilor radiale pe care le induce asupra inelului.
Note modificare
- ^ Surface gravity derived from the mass m, the gravitational constant G and the radius r: Gm/r2.
- ^ Escape velocity derived from the mass m, the gravitational constant G and the radius r: Format:Radical.
Deoarece Galatea are o formă neregulată, gravitația reală a suprafeței și viteza cosmică vor varia semnificativ între diferitele poziții de pe suprafață.
Referințe modificare
- ^ Planet Neptune Data http://www.princeton.edu/~willman/planetary_systems/Sol/Neptune/
- ^ AMIA (1999) Transforming health care through informatics
- ^
Jacobson, R. A.; Owen, W. M., Jr. (). „The orbits of the inner Neptunian satellites from Voyager, Earthbased, and Hubble Space Telescope observations”. Astronomical Journal. 128 (3): 1412–1417. Bibcode:2004AJ....128.1412J. doi:10.1086/423037
.
- ^ a b Showalter, M. R.; de Pater, I.; Lissauer, J. J.; French, R. S. (). „The seventh inner moon of Neptune” (PDF). Nature. 566 (7744): 350–353. Bibcode:2019Natur.566..350S. doi:10.1038/s41586-019-0909-9. PMC 6424524 . PMID 30787452.
- ^ a b Karkoschka, Erich (). „Sizes, shapes, and albedos of the inner satellites of Neptune”. Icarus. 162 (2): 400–407. Bibcode:2003Icar..162..400K. doi:10.1016/S0019-1035(03)00002-2.
- ^ Williams, Dr. David R. (). „Neptunian Satellite Fact Sheet”. NASA (National Space Science Data Center). Accesat în .
- ^ Porco, C.C. (). „An Explanation for Neptune's Ring Arcs”. Science. 253 (5023): 995–1001. Bibcode:1991Sci...253..995P. doi:10.1126/science.253.5023.995. PMID 17775342.
- ^ a b c „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). . Accesat în .
