Gallia Belgica
Gallia Belgica a fost o provincie romană aflată în ceea ce astăzi este Olanda, Belgia, Luxembourg, nord-estul Franței și vestul Germaniei. Populația indigenă era formată dintr-un amestec de triburi germanice și celtice, denumite colectiv belgi. În conformitate cu afirmațiile lui Iulius Caesar, granița dintre Galia și Belgica era formată de râurile Marna și Sena[1] iar aceea cu Germania de râul Rin[2] Zona de așezare a helveților a devenit o parte a Galiei Belgica.
În timpul secolului I d.C., provinciile Galiei au fost reorganizate. Nordul Galliei Belgica a fost redenumit Germania Inferior, partea de est Germania Superior iar granița sudică a fost extinsă și mai la sud. Noua Gallia Belgica includea și orașul Reims. Această împărțire corespunde aproximativ cu granițele actuale ale Olandei, Germaniei și Belgiei.
Regiunea corespunzătoare provinciei inițiale a devenit în secolul al V-lea centrul regatului merovingian al lui Clovis I, iar în timpul secolului al VIII-lea inima Imperiului Carolingian. După moartea fiului lui Carol cel Mare, Ludovic cel Pios, regiunea a fost împărțită între Francia Occidentală și Francia de Mijloc, leagănele Franței și Germaniei actuale.
Referințe modificare
- ^ "Gallos ab Aquitanis Garumna flumen, a Belgis Matrona et Sequana diuidit.", Commentarii de Bello Gallico
- ^ "Proximique sunt Germanis, qui trans Rhenum incolunt." Commentarii de Bello Gallico
.png){kind=spacer}