Geocritica este o ramură a criticii literare care își propune să analizeze relația dintre literatură și spațiul reprezentat în textele literare.[1]

Conceptul actual de geocritică aparține profesorului Bertrand Westphal de la Facultatea de Litere din Limoges care i-a consacrat mai multe lucrări și manifestări științifice, printre acestea fiind și articolul Pentru o abordare geocritică a textelor[2]. Geocritica se dorește a fi o lectură interdisciplinară, o interfață între discipline diverse ca literatura, geografia, arhitectura, filosofia, geopolitica, urbanismul, care au toate ca obiect de studiu spațiul. Metoda geocriticii se orientează înspre patru direcții: multifocalizarea, polisenzorialitatea, stratigrafia și intertextualitatea. Geocritica este deci o poetică a spațiului văzut ca un arhipelag în care interacțiunea între spațiile umane trebuie interpretată și din perspectiva pluralității identităților culturale.

Note modificare

  1. ^ „Eugen Simion: Geocritica. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Pentru o abordare geocritică a textelor. Arhivat din original la . Accesat în . 

Lectură suplimentară modificare

  • Romanița Constantinescu, Pași pe graniță. Studii despre imaginarul românesc al frontierei, Editura Polirom, 2009[1]
  • Andreea Răsuceanu, Bucureștiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, Ed. Humanitas, București, 2013[2]

Legături externe modificare

Bibliografie modificare

  • Bertrand Westphal (éd.). Géocritique mode d’emploi. Limoges : Pulim, 2001.
  • Bertrand Westphal. L’Œil de la Méditerranée, La Tour d’Aigues. Éditions de l’Aube, 2005.
  • Bertrand Westphal. La Géocritique, Réel, Fiction, Espace. Paris : Éditions de Minuit, « Paradoxe », 2007.