Harald Sæverud

compozitor norvegian
(Redirecționat de la Harald Saeverud)

Harald Sigurd Johan Sæverud (n. 17 aprilie 1897, d. 27 martie 1992) a fost un compozitor neoclasic norvegian.

Harald Sæverud (1967)

Sæverud s-a născut la Bergen, unde a urmat cursurile Conservatorului, specialitatea pian și teorie muzicală. După absolvire, studiază la Berlin (1920-1921) și Paris (1925).

La vârsta de 15 ani i se cântă prima compoziție în public, Huldredans Jonsokknatt, iar la vârsta de 24 de ani i se cântă prima simfonie la Berlin.

Compozițiile sale cele mai cunoscute sunt probabil muzica pentru piesa lui Henrik Ibsen Peer Gynt, și compozițiile Rondo Amoroso și Balada revoltei ("Kjempeviseslåtten" în norvegiană)- ultima, o compoziție în două versiuni: una pentru pian și una pentru orchestră simfonică, compusă între 1942-1944, când Norvegia era ocupată de Germania nazistă.

Lucrările sale timpurii au o coloratură de romantism târziu, dar ulterior și-a creat un stil propriu, bazat uneori pe șșforme clasice care amintesc de Joseph Haydn sau Wolfgang Amadeus Mozart. Muzicologul Lorentz Reitan îi descrie muzica în felul următor: "Simfoniile sale, de exemplu, sunt studii ale formei muzicale: dezvoltare tematică/a motivului în raport cu regulile și logica proprie a materialului. Forme clasice precum sonate sau fugi sunt pentru el, într-o perspectivă mai largă, mai degrabă principii precumpănitoare decât șabloane care trebuie urmate, iar cercul pe care îl face în jurul construcțiilor muzicale dă deseori muzicii sale o calitate abstractă."[1]

Harald Sæverud este tatăl compozitorului Ketil Hvoslef (născut Ketil Sæverud, 1939) și bunicul dirijorului și violonistului Trond Sæverud (n. 1962).

Compoziții (selecție)

modificare
  • Fem Capricci for piano, op. 1
  • Sonate for piano i g-moll, op. 3
  • Symfoni nr. 2, op. 4
  • Symfoni nr. 3, op. 5
  • Pianosuite, op. 6
  • Konsert for cello, op. 7
  • 50 variazioni piccole, op. 8
  • Lucretia-Suite, op. 10
  • Symfoni nr. 4, op. 11
  • Divertimento 1, op. 13
  • Lette stykker for klaver, op. 14
    • 7. Rondo amoroso
  • Gjætlevise-variasjoner, op. 15
  • Symfoni nr. 5, op. 16
  • Siljuslåtten, op. 17
  • Lette stykker for piano, op. 18
  • Sinfonia Dolorosa, op. 19
  • Galdreslåtten, op. 20
  • Slåtter og stev fra Siljustøl, 1. suite for piano, op. 21
  • Slåtter og stev fra Siljustøl, 2. suite for piano, op. 22
    • V. Kjempeviseslåtten
  • Romanza, op. 23
  • Slåtter og stev fra Siljustøl, 3. suite for piano, op. 24
  • Slåtter og stev fra Siljustøl, 4. suite for piano, op. 25
  • Salme (symfoni nr. 7), op. 27
  • Peer Gynt Suite I for piano, op. 28 nr. 1
  • Peer Gynt Suite II for piano, op. 28 nr. 2
  • Seks sonatiner for klaver, op. 30
  • Pianokonsert, op. 31
  • Fuglefløytvariasjoner for piano, op. 36
  • Violinkonsert, op. 37
  • Symfoni nr. 8, «Minnesota», op. 40
  • Entrata regale, op. 41
  • Grazietta for piano, op. 42
  • Konsert for fagott, op. 44
  • Symfoni nr. 9, op. 45
  • Bryllupsmarsj til Sveinung for piano, op. 46
  • Sonata Giubilata, op. 47
  • Fanfare og hymne, op. 48
  • Fabula gratulatorum for piano, op. 51
  • Premiul de excelență al Consiliului artelor din Norvegia (1979)
  • Premiul Lindemann (1986)
  • Premiul Spellemann (1988)

Bibliografie

modificare
  • Norges musikkhistorie 1914-50 s-128-137: Harald Sæverud - en folkekjær komponist
  • Reitan, Lorentz og Bentzon, Inger, 1997: Harald Sæverud (1897-1992): mannen, musikken, mytene
  1. ^ Cappelens Musikkleksikon