Henri Ernest Baillon

botanist francez
Henri Ernest Baillon
Date personale
Născut[2][3][4] Modificați la Wikidata
Calais, Nord-Pas-de-Calais, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (67 de ani)[2][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiebotanist[*]
medic Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[5][6] Modificați la Wikidata
Activitate
Organizațiefaculté de médecine de Paris[*][[faculté de médecine de Paris (French medical school (1808-1970))|​]]
École centrale de Paris  Modificați la Wikidata
RudeMarguerite Turner[*][[Marguerite Turner (pictoriță franceză)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
membru străin al Royal Society[*] ()[1]  Modificați la Wikidata

Henri Ernest Baillon (n. 30 noiembrie 1827, Calais — d. 19 iulie 1895, Paris) a fost un medic și botanist francez. Membru de onoare străin al Academiei Române (1887)[7].

Henri Ernest Baillon a deținut funcția de director al Jardin des Plantes din Paris și a fost profesorul de botanică pe care l-a avut academicianul român Dimitrie Brândză pe timpul studiilor de la Sorbona. Acesta i-a dedicat o plantă exotică numind-o Brandzeia filicifolia.[8]

În anul 1867 Henri Ernest Baillon a primit Legiunea de Onoare și în anul 1894 a devenit membru în Royal Society.[8]

Note modificare

  1. ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (PDF), p. 19 
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Henri Ernest Baillon (în franceză), annuaire prosopographique: la France savante 
  4. ^ a b Henri Ernest Baillon, Base biographique 
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  7. ^ Academia Română - membri de onoare din străinătate
  8. ^ a b Laura-Alexandra Ostafe, Laurențiu-Norocel Ostafe, Academicianul Dimitrie Brândză – reprezentant al elitei românești, în: STUDII ȘI COMUNICĂRI / DIS, vol. VIII, 2015, p. 295