Hidrogenaza este o enzimă care catalizează reacția de oxidare a hidrogenului molecular (H2), după cum se poate observa mai jos:

(1) H2 + Aox → 2H+ + Ared
(2) 2H+ + Dred → H2 + Dox

Asimilarea hidrogenului (1) este asociată cu reducerea acceptorilor de electroni cum ar fi oxigenul, azotatul, sulfatul, dioxidul de carbon. În sens invers, reducerea protonilor (2) este asociată cu oxidarea electronilor donatori cum ar fi feredoxinele și servește la eliminarea electronilor în exces din celule (cum ar fi în fermentarea piruvatului, CH3COCOO ). Atât compușii cu masă moleculară mică, cât și proteinele precum feredoxinele, citocromii c3 și citocromii c6 pot juca rolurile de donatori și acceptori de electroni pentru hidrogenaze.[1]

Hidrogenazele se găsesc într-o mare varietate de bacterii arhaice și bacterii generatoare de metan, reducătoare de sulfat, bacterii fotosintetice, bacterii fermentative și bacterii care fixează azotul. Hidrogenazele permit unor bacterii să folosească hidrogenul gazos ca sursă de energie. Există dovezi că primele celule eucariote au rezultat dintr-o relație simbiotică între arhebacterii anaerobe eubacterii. Arhebacteriile anaerobe utilizează hidrogenul generat ca deșeu în metabolismul respirator al eubacteriilor. [2]

Note modificare

  1. ^ Vignais, P.M., Billoud, B. and Meyer, J. (). „Classification and phylogeny of hydrogenases”. FEMS Microbiol. Rev. 25 (4): 455–501. PMID 11524134. 
  2. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Vezi și modificare