Histamină
| Histamină | |
 | |
 | |
| Identificare | |
|---|---|
| Număr CAS | 51-45-6 |
| ChEMBL | CHEMBL90 |
| PubChem CID | 774 |
| Formulă chimică | C₅H₉N₃[1]  |
| Masă molară | 111,08 u.a.m.[2] |
| Punct de topire | 83,5 °C |
| Punct de fierbere | 209,5 °C |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Histamina (imidazoletilamină) este o amină biogenă. Se găsește în țesuturile animalelor, în plante, țesuturi animale, plante, bacterii, veninuri.
La om, histamina există la nivelul plămânilor, pielii și mucoasei gastrointestinală.
Biosinteză și metabolizare modificare
Biosinteză modificare
Histamina este rezultatul decarboxilării histidinei, sub acțiunea unei enzime numite 1-histidin-decarboxilază (1-HDC).
Metabolizare modificare
Există 2 căi de metabolizare a histaminei:
- O primă transformare are loc în citoplasma celulară, la periferie, unde sub acțiunea histaminazei (diaminoxidază), are loc o dezaminare oxidativă cu formarea imidazol acetat.
- A 2 cale are loc la nivel cerebral, unde histamina suferă acțiunea a altor 2 enzime: histaminmetiltransferază și monoaminoxidaza B (MAO B); rezultă un compus intermediar 3metilhistamina, pentru ca produsul final să fie 3-metil imidazol acetat.
Efecte modificare
Aparat digestiv modificare
- Histamina acționează ca stimulator al secreției gastrice, factor de reglare a microcirculației. În general se folosește pentru determinarea capacității secretorii acide a stomacului.
Nivel cutanat modificare
Se pare că agresiunile fizice sau chimice pot determina eliberarea de histamină., fiind principalul mediator a alergiilor de tip I. Manifestările clinice ale acestui tip de alergie sunt: urticaria, edem, rinită deroasă, șoc anafilactic. Administrată intradermic determină o reacție vasculară de tip "tripla reacție": la locul injectării apare o pată roșie datorită dilatației arteriolelor, care este rapid înlocuită de o papulă cu o areolă roșie neregulată.
Sistem circulator modificare
La nivel circulator, este un mediator important, efectele sale fiind proporționale cu doza dar și cu calea de administrare: administrată intravenos are efect congestiv mai ales la nivelul capului și trunchiului. În doze mari scade presiunea arterială prin vasodilatație și hipovolemie, determinînd o stare de șoc. La nivel arteriolar determină dilatația marcată a arteriolelor terminale și venulelor postcapilare.
Aparat respirator modificare
Ea se mai poate elibera și din mastocite ca urmare a interacției antigen- anticorp, având astfel un rol important în alergii și răspunsurile alergice. Ea provoacă bronhoconstricție slabă, astmaticii fiind extrem de sensibili la această acțiune.
Receptori modificare
Efectele histaminei sunt mediate de 3 subtipuri de receptori histaminici: H 1, H 2, H 3 .
| Receptorul | Acțiune | Antagoniști |
|---|---|---|
| H 1 | Bronhoconstricție, vasodilatație, creșterea permeabilității capilare, prurit | Difenhidramina, Clorfeniramina, Prometazina, Terfenadina, Astemizol, Loratadină, Cetirizina , Cloropiramina |
| H 2 | Secreție acidă gastrică, deprimant cardiac, contracție esofagiană, inhibarea eliminării de histamină din bazofile | Ranitidina, Famotidina, Nizatidina |
| H 3 | Inhibarea neurotransmisiei sinaptice, Down-reglarea sintezei de histamină | Tioperamidă. |
Vezi și modificare
Bibliografie modificare
- Farmacologie, Valentin Stroescu, Ed ALL 1999
- ^ a b „Histamină”, histamine (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ „Histamină”, histamine (în engleză), PubChem, accesat în