Iancu Ghenescu
| Iancu Ghenescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Băilești, Dolj, România |
| Decedat | (84 de ani) Brașov, România |
| Ocupație | militar |
| Activitate | |
| Gradul | general |
Modifică date / text  | |
Iancu Ghenescu (n. , Băilești, Dolj, România – d. , Brașov, România) a fost un general român, care s-a remarcat în luptele purtate în cel de-al Doilea Război Mondial.
Biografie modificare
Iancu Ghenescu a absolvit Liceul Carol I din Craiova (1914), Școala de ofițeri activi de infanterie (1916) și Școala Superioară de Război din București (1927-1929). A luptat în Primul Război Mondial, în cadrul Regimentului 31 Infanterie Calafat. A fost apoi ofițer de stat major la Corpul I Armată (1930-1933), reprezentant al Ministerului de Război la Departamentul Căilor Ferate (1935-1939). A fost avansat la gradul de locotenent-colonel la 1 octombrie 1937.[1]
A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, fiind înaintat la 11 noiembrie 1941 la gradul de colonel, cu vechimea de la 31 octombrie 1941.[1] A deținut funcția de comandant secund al Diviziei 2 Munte, pe Frontul de Vest. În 14 mai 1945 a fost numit secretar general al Armatei de Uscat, fiind trecut în rezervă la 1 mai 1947, fără pensie. A fost înaintat ulterior la gradul de general.
A fost decorat la 4 august 1945 cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade, clasa III, „pentru devotamentul, priceperea și curajul de care a dat dovadă atât în calitate de comandant secund al Div. 2-a Munte, cât și în calitate de comandant de detașament și grupare, remarcându-se în deosebi în luptele pentru cucerirea satelor Zambor-Pogony, Cered, Taiti, Medweschidecut, cota 310, unde datorită intervenției sale personale satele de mai sus sunt cucerite rând pe rând, capturându-se numeroși prizonieri și mult material de război. De aceleași calități a dat dovadă în luptele de la frontiera cu Cehoslovacia, din zona fortificată a cotelor 380-388 și satelor Jesorek, Osusie și Nord de Luborek cota 570”.[2] A fost propus pentru decorare de către generalii Agricola Filip și Vasile Atanasiu.[necesită citare]
Prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 i s-a conferit Ordinul „23 August” clasa a IV-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”.[3] În localitatea Băilești există o stradă numită Strada General Iancu Ghenescu.[4] A fost înmormântat, în curtea fostei biserici greco-catolice din Râușor, Brașov.[necesită citare]
Decorații modificare
Ordinul „Coroana României” în gradul de Ofițer (8 iunie 1940)[5]
Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade, cl. a III-a (4 august 1945)[2]- Ordinul „23 August” clasa a IV-a (1964)[3]
Note modificare
- ^ a b Decretul Conducătorului Statului nr. 3.135 din 11 noiembrie 1941 pentru înaintări în grad la Armata de Uscat, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 271 din 14 noiembrie 1941, partea I-a, pp. 7.109-7.110.
- ^ a b Decretul regal nr. 2.467 din 4 august 1945 pentru conferiri de Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade clasa III, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 179 din 9 august 1945, partea I-a, p. 6.933.
- ^ a b Decretul nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Romîne nr. 18 din 9 decembrie 1964.
- ^ net, Searchromania.NET - romania [AT] searchromania. „(Strada) General Iancu Ghenescu din Băilești, Județul Dolj - Informații, Numere de telefon, Străzi, Localități, Coduri poștale, Vremea”. www.searchromania.net.
- ^ Decretul Regal nr. 1.906 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Coroana României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.790.