Ilie Oană
| Ilie Oană | |||
|---|---|---|---|
 | |||
| Informații generale | |||
| Data nașterii | |||
| Locul nașterii | East Chicago(d), Indiana, SUA | ||
| Data decesului | (74 de ani) | ||
| Locul decesului | România | ||
| Post | mijlocaș | ||
| Cluburi de juniori | |||
| Ani | Club | ||
 Șoimii Sibiu | |||
| Cluburi de seniori* | |||
| Ani | Club | ||
| 1935-1937 |
Șoimii Sibiu | ||
| 1937-1951 |
.png){kind=small} Juventus București | ||
| Echipa națională | |||
| Ani | Țară | Ap | (G) |
 România | 2 | (0) | |
| Echipe antrenate | |||
| 1952–1964 |
 Petrolul | ||
| 1965–1966 |
România | ||
| 1967 |
România | ||
| 1968–1969 |
Petrolul | ||
| 1969–1971 |
.png){kind=small} Panserraikos | ||
| 1971–1973 |
Petrolul | ||
| 1973–1977 |
 Poli Iași | ||
| 1978 |
 U Craiova | ||
| 1979–1980 |
 Farul Constanța | ||
| 1980 |
2.png){kind=small} Gloria Buzău | ||
| * Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text  | |||
Ilie Oană (n. , East Chicago(d), Indiana, SUA – d. , România) a fost un jucător și antrenor de fotbal român.
Copilăria și începutul carierei modificare
Ilie Oană s-a născut în Statele Unite, la Indiana Harbor, părinții săi refugiindu-se acolo din cauza Primului Război Mondial. Când Ilie avea 4 ani, s-au întors în România și s-au stabilit la Sibiu. Acolo, în Transilvania, a și început Oană să dea cu piciorul în minge, la echipa locală Șoimii. Toți din generația sa îi spuneau „Americanul”.[1]
Cariera de senior modificare
In 1937 s-a transferat la Juventus București, unde a rămas până în 1951, ca extremă dreapta clasică, într-un atac din care mai făceau parte nume ca Mihai Flamaropol și Titi Popescu. După ce s-a retras, a rămas să activeze în cadrul aceluiași club, mutat între timp la Ploiești, sub numele de Petrolul. De altfel, Ilie Oană deține un record greu de egalat în fotbalul românesc, întrucât a petrecut 34 de ani la un singur club, ca antrenor și jucător.[2][3][4][5][6]
Antrenoratul modificare
Ca antrenor, Ilie Oană a activat la Petrolul Ploiești, echipa greacă Panserraikos, Politehnica Iași, FC Universitatea Craiova (cu care a câștigat Cupa României în 1978), Farul Constanța, Gloria Buzău.
A promovat cu „găzarii” în primul eșalon în 1953, a cucerit de două ori titlul, în 1958 și 1959, dar și o Cupă a României, în 1963.
De asemenea, Ilie Oană este al doilea antrenor din istoria Primei Divizii Românești ca număr de meciuri din postura de antrenor (549), fiind depășit doar de Florin Halagian, care are 926 de meciuri.
La începutul anilor '80, Oană s-a retras brusc din activitate, rămânând însă membru de vază în Colegiul Central al Antrenorilor.
Din 1990, stadionul „Petrolul" din Ploiești îi poartă numele.
Tehnicianul s-a stins din viață la 27 aprilie 1993.
Palmares modificare
Jucător modificare
- Petrolul Ploiești
Antrenor modificare
Note modificare
- ^ Aventurile marelui antrenor Ilie Oană, zis „Americanul“: „La Craiova, unii jucători erau pe invers!“, 30 septembrie 2016, Adrian Epure, Adevărul, accesat la 2 octombrie 2016
- ^ a b c d e f „Legendele fotbalului: "Americanul", omul unui singur” [Football legends: "The American", the man of one club]. Adevarul.ro. . Accesat în .
- ^ a b c d e f „Aventurile marelui antrenor Ilie Oană, zis "Americanul": "La Craiova, unii jucători erau pe invers!"” [The adventures of the great coach Ilie Oana, called "The American": "In Craiova, some players were the other way around!"]. Adevarul.ro. . Accesat în .
- ^ „Povestea senzațională a lui Ilie Oană! Scenariu demn de Hollywood: "Americanul" care i-a crescut pe "lupi"” [Ilie Oana's sensational story! Hollywood-worthy scenario: "The American" who raised the "wolves"]. Gsp.ro. . Accesat în .
- ^ „Ilie Oana: "Fotbalul a dat un rost adevarat vietii mele"” [Ilie Oana: "Football gave a real purpose to my life"]. Doar Petrolul. . Accesat în .
- ^ „La intrarea în arena lupilor, statuia legendarului Ilie Oană dă semne de oboseală”. Telegrama. . Arhivat din original la .
Legături externe modificare
Articole biografice
- Legendele fotbalului: „Americanul", omul unui singur club, 16 aprilie 2011, Adevărul