Ioan Fătu
| Ioan Fătu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Buciumi, Bacău, România |
| Decedat | (32 de ani) Păuliș, Arad, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | ofițer |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| A luptat pentru | Armata României |
| Gradul | Căpitan |
| Bătălii / Războaie | Lupta de la Păuliș |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Ordinul Mihai Viteazul |
Modifică date / text  | |
Ioan Fătu (n. 27 martie 1912, Buciumi, județul Bacău – d. 15 septembrie 1944, Păuliș, județul Arad) a fost un ofițer român cu gradul de căpitan, căzut la datorie în fruntea unei companii[1] a Școlii de subofițeri de infanterie în rezervă de la Radna (inclusă în „Detașamentul Păuliș”)[2] în Lupta de la Păuliș.[1]
Biografie modificare
S-a născut în 27 martie 1912, în localitatea Buciumi (aflată azi în județul Bacău).[2] A urmat studii la Școala militară de ofițeri de infanterie, pe care le-a absolvit în 1 iulie 1935.[2] A fost avansat sublocotenent și numit comandant de pluton în Regimentul 16 dorobanți.[2] Și-a continuat pregătirea militară la Școala specială de aplicație din Sibiu (1936-1937), apoi, la 25 octombrie 1939, a fost avansat la gradul de locotenent.[2]
În 23 august 1944 avea gradul de căpitan și era comandant al Companiei 6 Pușcași a Școlii de subofițeri de infanterie în rezervă din Radna.[2] Întoarcerea armelor împotriva Germaniei Naziste l-a determinat să le spună elevilor militari în noaptea de 23 spre 24 august 1944: „cred că a sosit clipa ca aceste granițe mincinoase, impuse de un dictat odios, să dispară”.[2]
În ziua de 13 septembrie 1944, după ce trupele Ungariei horthyste au atacat dinspre vest teritoriul României și au ocupat Aradul,[2] compania a 6-a a căpitanului Fătu din cadrul Detașamentului Păuliș (comandat de colonelul Alexandru Petrescu) a fost instalat în dispozitivul de luptă din spatele unui șanț anticar aflat la vest de Păuliș, având misiunea de a opri pătrunderea inamicului în defileul Mureșului.[3] În fruntea Companiei a 6-a Pușcași,[4] formată din elevi subofițeri, căpitanul Fătu a respins în zilele următoare atacurile unităților din Divizia blindată „Budapesta”, provocându-le pierderi grele.[3] În ziua de 15 septembrie 1944 a apărat cu dârzenie podul peste șanțul antitanc, ucigând cinci militari maghiari în lupta corp la corp, printre care un căpitan și un sublocotenent.[3] A fost ucis în urma unui atac inamic la baionetă[5] sau lovit de o grenadă, după alte surse.[3][6] Compania sa a trecut în contraatac, iar trupele inamice au fost respinse.[3] În urma acestei lupte au rezultat 367 de morți și 13 tancuri distruse și au fost capturați 58 de prizonieri.[3]
Ca o recunoaștere a eroismului său, căpitanul Ioan Fătu a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. a III-a cu spade.[3]
Colonelul și publicistul Petrică Tănăsescu a scris o carte intitulată Zborul ciocîrliei. Eroul căpitan Ioan Fătu, care a fost publicată în 1978 de Editura Militară din București.[7]
In memoriam modificare
În memoria sa :
- S-a ridicat o statuie în centrul comunei Păuliș
- A fost numită o stradă în Arad.[necesită citare]
Note modificare
- ^ a b Ocneriu, Dorin; Cinstire eroilor Detașamentului „Păuliș” Arhivat în , la Wayback Machine.; Revista Forțelor Terestre, Nr. 4/ 2013
- ^ a b c d e f g h Leonida Loghin (col. dr.), Aurel Lupășteanu (col.), Constantin Ucrain (col. dr.), Bărbați ai datoriei: 23 august 1944 - 12 mai 1945. Mic dicționar, Editura Militară, București, 1985, p. 139.
- ^ a b c d e f g Leonida Loghin (col. dr.), Aurel Lupășteanu (col.), Constantin Ucrain (col. dr.), Bărbați ai datoriei: 23 august 1944 - 12 mai 1945. Mic dicționar, Editura Militară, București, 1985, p. 140.
- ^ Susan, Dumitru; Cel mai greu examen: Păuliș - 1944; Ed. Dacia; Cluj-Napoca; 1989; p. 53
- ^ Andreiță, Ion; „Păuliș”; Memoria Oltului și a Romanaților Arhivat în , la Wayback Machine.; anul IV, nr. 4 (38), aprilie 2015; pp. 2-6
- ^ Neamțu, Gheorghe; Neamțu, Gelu; Fărcaș, Ananie; Fapte de arme în marșul spre Vest: România în al doilea război mondial : pe bază de documente inedite; Ed. Argonaut; Cluj-Napoca; 2003; p. 128
- ^ Dumitru Susan, Examen la Păuliș, Deva, 1995, Cap. XVII. „Căpitanul erou Ioan Fătu”, p. 189.
Bibliografie modificare
- Leonida Loghin (col. dr.), Aurel Lupășteanu (col.), Constantin Ucrain (col. dr.), Bărbați ai datoriei: 23 august 1944 - 12 mai 1945. Mic dicționar, Editura Militară, București, 1985, pp. 139–140.
Lectură suplimentară modificare
- Dumitru Susan, Cel mai greu examen: Păuliș - 1944, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989, Partea a treia. „Căpitanul erou Ioan Fătu”, p. 121 și urm.
- Dumitru Susan, Examen la Păuliș, Deva, 1995, Cap. XVII. „Căpitanul erou Ioan Fătu”, pp. 189–206.
- Petrică Tănăsescu (col.), Zborul ciocîrliei. Eroul căpitan Ioan Fătu, Editura Militară, București, 1978, pp. 86–87, 166-168.