Iodură de potasiu
| Iodură de potasiu | |
 Sticlă de ceas cu iodură de potasiu | |
| Denumiri | |
|---|---|
| Alte denumiri | iodură potasică |
| Identificare | |
| Număr CAS | 7681-11-0 |
| ChEMBL | CHEMBL1141 |
| PubChem CID | 4875 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | KI |
| Aspect | cristale de culoare albă |
| Masă molară | 166,0028 g/mol |
| Starea de agregare | solidă |
| Punct de topire | 212 °C |
| Punct de fierbere | 440 °C |
| Solubilitate | bună în apă 2160 g/l la 20 °C |
| Miros | inodor |
 | |
| NFPA 704 | |
0
1
0
-
| |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Iodura de potasiu este sarea de potasiu a acidului iodhidric. Este o pulbere albă ce se obține din iod și hidroxid de potasiu. Eliberează iod prin reacție cu clorul sau acidul sulfuric și servește la tratarea carenței de iod precum și ca prim ajutor în caz de contaminare radioactivă.
Proprietăți modificare
Chimice modificare
La electroliza iodurii de potasiu se obține iod elementar.
Precipitarea iodurii de cupru:În reacția cu sulfatul de cupru, iodura de potasiu precipită iodura de cupru (II) care, fiind instabilă, trece în monoiodură de cupru, după reacția:
Procedura Wagner: Acest procedeu ajută la obținerea iodului și implică o iodură alcalină; cel mai adesea, se folosește iodura de potasiu, care este tratată, în mediu acid, cu clorură de fier (III). În urma reacției rezultă clorură de fier (II), clorură de potasiu și iod elementar:
Procedeul scoțian (Metoda Wollaston): Prin tratarea la cald a unui amestec de iodură de potasiu cu bioxid de mangan și acid sulfuric de concentrație 50%, se obține sulfat de potasiu, sulfat de mangan, iod elementar și apă:
Medicale modificare
Iodul radioactiv este unul dintre produsele secundare ale reacției chimice a uraniului din centralele electrice nucleare.[2] În condițiile în care tiroida tinde să acumuleze iod radioactiv, persoanele aflate în pericol pot lua iodură de potasiu, ce conține iod stabil și apără glanda tiroidă.[2][3]
Note modificare
- ^ „Iodură de potasiu”, potassium iodide (în engleză), PubChem, accesat în
- ^ a b Ministrul Sănătății ia în calcul posibilitatea de a achiziționa iodură de potasiu, dar susține că nu are nicio legătură cu Japonia, 24 martie 2011, Robert Veress, Gândul, accesat la 20 mai 2013
- ^ Ferrandino, Giuseppe; Kaspari, Rachel R.; Reyna-Neyra, Andrea; Boutagy, Nabil E.; Sinusas, Albert J.; Carrasco, Nancy (), An extremely high dietary iodide supply forestalls severe hypothyroidism in Na+/I− symporter (NIS) knockout mice (în engleză), 7 (1), Scientific Reports, doi:10.1038/s41598-017-04326-z, ISSN 2045-2322
Bibliografie modificare
- Manual de lucrări practice de chimie anorganică (Metaloizi), de Acad. Prof. Raluca Ripan, Editura Didactică și Pedagogică, 1961, pp. 140-141
