Ion Barnea
| Ion Barnea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  |
| Decedat | 2004 (90 de ani)[1][2][3][4] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | istoric istoric de artă arheolog muzeolog[*] |
| Limbi vorbite | limba română limba franceză[5] |
Modifică date / text  | |
Ion Barnea (n. – d. 2004[1][2][3][4]) a fost un istoric de artă bisericească și un arheolog român, membru de onoare al Academiei Române. A fost un istoric preocupat de cercetarea monumentelor paleo-creștine din România. A publicat rezultatele a numeroase descoperiri arheologice din fostul teritoriu al Daciei. Cercetări în domeniul arheologiei și istoriei Scythiei Minor din epoca română târzie și cea bizantină (sec. IV-XII) ; săpături la Garvăn-Dinogetia, Isaccea-Noviodunum, Basarabi și Adamclisi. Contribuții și în domeniul sigilografiei. [6] De asemenea, a fost tatăl profesorului și arheologului Alexandru Barnea.
 Membru de onoare al Academiei Române |
|---|
Cariera modificare
Prin studiile universitare la București apoi, în 1940, doctoratul la Atena sub conducerea marelui savant G. A. Sotiriou, în limba greacă, cu tema altarului paleocreștin, Ion Barnea a devenit cel mai mare specialist în arheologie creștină din România și din sud-estul Europei. S-a adăugat experiența câștigată la Roma ca bursier (1941-1942) al Academia di Romania și apoi specializarea la Berlin (1943-1944). Revenit în țară, a devenit membru al Muzeului Național de Antichități (MNA), cu cercetări arheologice la fortificația romano-bizantină Dinogetia (din 1946).
MNA, din 1956, devine secție a noului Institut de Arheologie al Academiei Române, unde Ion Barnea și-a continuat activitatea chiar și după pensionarea forțată la doar 62 ani, în 1975. În 1968 i s-a incredințat conducerea cercetărilor arheologice de la complexul roman Tropaeum Traiani (Adamclisi, jud. Constanța), până în 1987.
Între anii 1957-1962 conduce cercetările arheologice de salvare la complexul de biserici bizantine săpate în cretă de la Murfatlar (Basarabi), jud. Constanța.
Ion Barnea a avut marele merit de a fi publicat rezultatele tuturor cercetărilor sale. Singur sau in colaborare a publicat 11 carti, cca 200 studii, 70 recenzii, cronici s. a. în țară sau în străinatate. Printre cărți de remarcat « Les monuments paléochrétiens de Roumanie », Città del Vaticano, 1977, precum și primele două volume din seria « Arta creștină în România », vol. I- sec. III-VI, București, 1979, și vol II- sec. VII-XIII, București, 1981.
Pentru toate aceste merite a fost ales membru de onoare al Academiei Române și decorat de președintele României în 2002 cu Ordinul Național « Serviciul Devotat »în grad de cavaler.
Opere și Contribuții modificare
Colaborator la tratatul de Istoria României, vol. I, București, 1960 ; To palaiohristionikon thysiasterion, Diatribe. En Athenais, 1940, 227.
Dinogetia, I Așezarea feudalei timpurie de la Bisericula- Garvan, București, 1967, p.409 .
Contribuții la studiul creștinismului în Dacia, în RIR, XIII (1942-1943), 3, p. 31 -42; Relațiile dintre așezarea de la Bisericula-Garvdn și Bizanl în sec. X XII,in SCIV, IX (1953), 3-4, p. 641-671.[6]
Note modificare
- ^ a b Ion Barnea
- ^ a b Ion Barnea, opac.vatlib.it
- ^ a b Ion Barnea, Catalogue of the Unione Romana Biblioteche Scientifiche
- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b Stefan Stefanescu, Stefanescu (). Enciclopedia istoriografiei romanesti. Stiintifica si enciclopedia. p. 46.
- Ion Barnea - Lumea filmului, Biblioteca pentru toți, nr. 630 - 631, Editura Minerva, 1971
Legături externe modificare
 | Acest articol biografic despre un istoric român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |