Jean-Paul Marat
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Boudry⁠(d), cantonul Neuchâtel, Elveția[5] Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Prima Republică Franceză[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatPanthéon () Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor (înjunghiere cu armă albă[*]) Modificați la Wikidata
PărințiJean-Baptiste Marat[*][[Jean-Baptiste Marat (Swiss painter (1704-1783))|​]] Modificați la Wikidata
Frați și suroriCharlotte Albertine Marat[*][[Charlotte Albertine Marat (sister of the Jean Paul Marat)|​]][7]
David de Boudry[*][[David de Boudry ((1756-1821))|​]] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
jurnalist
medic Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiParis Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[8] Modificați la Wikidata
Deputat al Franței Modificați la Wikidata

Partid politicClubul Iacobinilor
Alma materUniversitatea Saint Andrews
Semnătură

Jean-Paul Marat (n. , Boudry⁠(d), cantonul Neuchâtel, Elveția – d. , Paris, Prima Republică Franceză), a fost un medic, filosof și om de știință francez de origine elvețiană cunoscut pentru implicarea sa în Revoluția franceză ca jurnalist radical și politician.

Născut în Principatul Neuchâtel, a fost un medic, teoretician politic și om de știință, cel mai bine cunoscut pentru cariera sa în Franța ca un jurnalist radical și politician în timpul Revoluției Franceze. A devenit jurnalist renumit pentru tonul său feroce, atitudinea intransigentă față de noii lideri și instituții ale revoluției, și adocații drepturilor fundamentale ale omului pentru cei mai săraci membri ai societății. Marat a fost una dintre vocile cele mai radicale ale Revoluției Franceze. El a devenit un apărător puternic al ,,sans - culottes", publicarea vederilor sale în pliante, pancarte și ziare, în special lui "L' Ami du peuple", care l-a ajutat să-i facă legătura lor neoficial cu grupul radical iacobin republican, care a venit la putere după iunie 1793. Marat a fost asasinat de către Charlotte Corday, o simpatizantă girondistă, în timp ce lua o baie ca medicament pentru boala lui de piele. Moartea lui Marat a devenit un simbol pentru iacobini, un fel de martiriu revoluționar, după cum reiese din celebra pictură a lui Jacques-Louis David pe tema morții sale.

Revoluția franceză modificare

 
Moartea lui Marat, pictură de Jacques-Louis David (1793)

O dată cu începutul revoluției s-a dedicat în întregime desfășurării ei. Din august 1789 editează ziarul Prietenul poporului în care erau exprimate revendicările maselor populare. Importanța libertății, zicea Marat, constă în aceea că:

„,,Marat constă în aceea că învață poporul,să se supună legilor drepte și înțelepte ,să se ridice împotriva legilor tiranice

În același timp Marat considera că poporul trebuie condus, că are nevoie de un dictator care să-l îndrume. Marat a fost primul care a chemat la teroarea iacobină.

Note modificare

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Jean-Paul Marat, base Sycomore, accesat în  
  3. ^ a b c d Jean-Paul Marat, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b c d Jean Paul Marat, Find a Grave, accesat în  
  5. ^ „Jean-Paul Marat”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ „Jean-Paul Marat”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ BSIe1/Marat, Albertina[*][[BSIe1/Marat, Albertina (entry in Great Soviet Encyclopedia, 1st edition (1926–1947))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie modificare

  • Andress, David (2005). The Terror: The Merciless War for Freedom in Revolutionary France, New York: SFG Books.
  • Belfort Bax, Ernest (). Jean-Paul Marat; The People's Friend, A Biographical Sketch. Vogt Press; Read Books (2008). ISBN 978-1-4437-2362-6. 
  • Conner, Clifford D. (). Jean Paul Marat: scientist and revolutionary. Amherst, New York: Humanity Books. ISBN 9781573926072. 
  • Furet, Francois, and Mona Ozouf, eds. A Critical Dictionary of the French Revolution (1989) pp. 244–51.
  • Gottschalk, Louis Reichenthal. Jean Paul Marat: a study in radicalism (University of Chicago Press, 1927)
  • Conner, Clifford D. Jean-Paul Marat: Tribune of the French Revolution (2012) excerpt and text search
  • Conner, Clifford D. Jean Paul Marat: Scientist and Revolutionary (2nd ed. 2012) online review from H-FRANCE 2013; excerpt and text search
  • Fishman, W. J. "Jean-Paul Marat", History Today (1971) 21#5, pp. 329–337; his life before 1789
  • Furet, François and Mona Ozouf, eds. A Critical Dictionary of the French Revolution (1989), pp. 244–51
  • Gottschalk, Louis R. Jean Paul Marat – Study In Radicalism (1927)
  • Palmer, R.R. Twelve Who Ruled: The Year of the Terror in the French Revolution (1941) excerpt and text search
  • 1989–1995: Jean-Paul Marat, Œuvres Politiques (ten volumes 1789–1793 – Text: 6.600 p. – Guide: 2.200 p.)
  • 2001: Marat en famille – La saga des Mara(t) (2 volumes) – New approach of Marat's family.
  • 2006: Plume de Marat – Plumes sur Marat (2 volumes) : Bibliography (3.000 references of books and articles of and on Marat)
  • The Correspondance de Marat has been edited with notes by Charles Vellay (1908)
  • Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). „Marat, Jean Paul”. Encyclopædia Britannica (ed. 11). Cambridge University Press. , o publicație aparținând domeniului public.
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jean-Paul Marat