Wikipedia

Jovan Hristić

scriitor sârb
Jovan Hristić
Date personale
Născut[2] Modificați la Wikidata
Belgrad, Regatul Iugoslaviei Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Cetățenie Serbia[3] Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
critic literar[*]​
poet
dramaturg
critic de teatru[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba sârbă[4] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Belgrad
Note
PremiiDisova nagrada[*][[Disova nagrada (Yugoslav and Serbian poetry award)|​]][1]
Zmajeva prize[*][[Zmajeva prize |​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Jovan Hristić (în sârbă Јован Христић; n. , Belgrad, Regatul Iugoslaviei – d. [2]) a fost un poet, dramaturg, eseist, critic literar și traducător sârb. Hristić a lucrat ca redactor la Književnosti, ziarul Danas și redactor la editura Nolit.[6][7]

Biografie modificare

Jovan Hristić s-a născut la 26 august 1933 la Belgrad.[7][8] A absolvit gimnaziul nr. 2 de băieți din Belgrad (în sârbă Друга београдска гимназија), împreună cu Slobodan Selenić⁠(d). A studiat arhitectura și filozofia. A absolvit Facultatea de Filosofie în 1958. A fost profesor titular la Facultatea de Arte Dramatice și a predat dramaturgia tuturor generațiilor din 1967.[6]

A fost un susținător al poeziei sârbe moderne; în drame a încercat să vorbească prin personaje cunoscute din clasici despre eternele probleme care îl năpăstuiesc pe omul modern; în eseuri, Jovan Hristić a examinat fenomenele și formele moderne din literatură și artă.

Este câștigătorul a două premii Sterija pentru dramă, a mai fost recompensat cu premii Sterija pentru teatrologie, premiul Isidora Sekulic pentru critică, premiul Djordje Jovanovic pentru critică, premiul Milan Rakic, premiul Librăriei Pavle Bihalji pentru cea mai bună carte de poezie a anului 1993, Nolit, Borbina și premii Vinaver. În august 2001, a primit Premiul Internațional Stjepan Mitrov Ljubiša⁠(d).

A decedat la Sremska Kamenica⁠(d) la 20 iunie 2002.[6]

Jovan Hristić a fost strănepotul lui Filip Hristić⁠(d), a fost numit după fiul său Jovan Hristić.[9]

Lucrări scrise modificare

Cărți de poezie:

  • Jurnalul lui Ulise (Дневник о Улису, 1954)
  • Poezii 1952-1959 (Песме 1952-1959, 1959)
  • Școala Alexandriană (Александријска школа, 1963)
  • Cântece vechi și noi (Старе и нове песме, 1988)
  • Cântece noi și cele mai noi (Нове и најновије песме, 1993)
  • Poezii adunate (Сабране песме, 1996)
  • Poezii adunate (Сабране песме, 2002)
  • În mijlocul zilei - postum (У тавни час, 2003)

Piese de teatru:

  • Mâini curate (Чисте руке, 1961)[10]
  • Oreste (Орест, 1961)[10]
  • Savonarola și prietenii săi (Савонарола и његови пријатељи, 1965). În 1972 a fost regizat de Arsenije Jovanović
  • Șapte: astăzi (Седморица: данас, 1968)
  • Terasa (Тераса, 1972)

Cărți de critici, studii și recenzii:

  • Poezia și critica poeziei (Поезија и критика поезије, 1957)
  • Poezie și filozofie (1964)
  • Forme ale literaturii moderne (1968)
  • Teatrul, teatrul (1977)[11]
  • Cehov, dramaturg (1981)
  • Teatru, teatrul II (1982)
  • Studii dramatice (1986)
  • Lucrări de teatru (1992)
  • Eseuri (1994)
  • Lucrări de teatru II (1996)
  • Despre tragedie (1998)
  • În căutarea teatrului (2002)
  • Eseuri selectate - postum (2005)

Proză critică:

  • Profesor de matematică și alte eseuri (Професор математике и други есеји, 1988)
  • Profesor de matematică și alte eseuri (Професор математике и други други есеји, 1997)
  • Terasa de pe două mări - postum (Тераса на два мора, 2002)

Note modificare

  1. ^ Градска библиотека "Владислав Петковић Дис" Чачак  » Добитници награда (în sârbă), accesat în  
  2. ^ a b c d Jovan P. Hristić, Autoritatea BnF 
  3. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  4. ^ IdRef, accesat în  
  5. ^ a b https://www.unicode.org/iso15924/iso15924-codes.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b c „Јован Христић – Поезија суштине” (în sârbă). Accesat în . 
  7. ^ a b Милисавац, Живан, ур. (1984). Југословенски књижевни лексикон (2. изд.). Нови Сад: Матица српска. p. 246.
  8. ^ Holton, Milne; Mihailovich, Vasa D. (). „Serbian Poetry from the Beginnings to the Present”. Yale Center for International and Area Studies. 
  9. ^ „Јован Христић (1933–2002) – Српско Књижевно Друштво” (în engleză). Accesat în . 
  10. ^ a b Cornis-Pope, Marcel; Neubauer, John (). History of the Literary Cultures of East-Central Europe: Junctures and Disjunctures in the 19th and 20th Centuries. John Benjamins Publishing. ISBN 9027234558. 
  11. ^ Hristić, Jovan (). „Pozorište, pozorište”. Prosveta. 

Bibliografie modificare

  • Marko Magarašević, "Lights of Literature", Belgrad, Idea, 1991.
  • Jovan Ćirilov, "Playwrights, My Contemporaries: Portraits", Novi Sad, Sterijino pozorje, 1989.
  • Radomir Putnik, "Čitajući iznova: ogledi iz dramaturgije i teatrologije," Novi Sad, Sterijino pozorje, 1990.
  • Slobodan Rakitić, "Poet Jovan Hristić", Književne novine, anul 43, nr. 790. pp. 14
  • Petar Milosavljević, "Tradition and Avant-Garde", Novi Sad, Matica srpska, 1968.
  • Mihajlo Pantić, "Man is not alone in his feelings", Književne novine, anul 42, nr. 779. pp. 12-13
  • Gordan M. Maričić, "Antički motivi u dramama Jovana Hristića i Velimira Lukića", teză de doctorat, Belgrad, 1999.

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Jovan_Hristić&oldid=16231570