Kevlarul a fost inventat în 1965 de către compania DuPont (SUA),[1][2][3] și introdus pe piață în 1970. Kevlar-ul este o amidă cu proprietăți mecanice deosebite, fiind de 5 ori mai rezistentă decât oțelul, considerat la o greutate egală. Pentru aceste considerente, Kevlar-ul a fost prima fibră polimerică organică adecvată utilizării în compozite avansate, fiind totodată una dintre cele mai importante fibre sintetice dezvoltate până în prezent. Kevlar-ul este un polimer înalt cristalin care, datorită formei de baghetă a moleculelor de para-aramid și a procesului de obținere prin filarea precursorului, produc anizotropia fibrelor, asemănător fibrelor de carbon.

Fibră de aramid

Caracteristici generale modificare

  • Greutate redusă
  • Alungire mică la rupere
  • Rezistență la întindere și modul de elasticitate mare
  • Rezistență chimică mare
  • Conductivitate electrică mică
  • Rezistență la foc, auto-stingere
  • Tenacitate înaltă

Tipuri modificare

Astăzi se produc trei tipuri de fibre Kevlar cu proprietăți diferite:

  • Kevlar 29 (balistic)
  • Kevlar 49 (structural)
  • Kevlar 149 (modul de elasticitate mare)

Rezistența și modulul de elasticitate ale Kevlar-ului 29 sunt comparabile cu cele ale sticlei, în timp ce densitatea este de aproape jumătate din cea a sticlei.

Vezi și modificare

Referințe modificare

  1. ^ Stephanie Kwolek, Hiroshi Mera and Tadahiko Takata “High-Performance Fibers” in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2002, Wiley-VCH, Weinheim. doi:10.1002/14356007.a13_001
  2. ^ „What is Kevlar”. DuPont. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Wholly Aromatic Carbocyclic Polycarbonamide Fiber Original Kevlar patent awarded in 1974 to Stephanie Kwolek

Legături externe modificare

 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Kevlar
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Aramid
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Compozite