Kobudo este o artă marțială tradițională japoneză. În kobudo se folosește un număr mare de arme, începând de la un mic bețisor de lungimea unui creion până la bastonul lung, naginata, tonfa, sabie etc.

Stilul KOBUDO a fost dezvoltat pe insula Okinawa unde imparatul Japoniei a interzis utilizarea armelor pe insula in urma unui razboi cu aceasta. Insa Okinawa urma sa fie din nou atacata de japonezi, dar, nu se puteau opune doar cu mainile. Din aceasta cauza, ei au dezvoltat diferite arme din simple unelte agricole cum ar fi:

  • nunchaku (folosit la plesnirea spicelor de grau pt a cadea bobitele)
  • secera (folosita in secerarea plantelor agricole)
  • tonfa (folosita pt invartirea pietrelor de moara)
  • eku (in traducere libera, vasla, folosita in mod obisnuit) etc.

Razboinicii din Okinawa au invatat sa foloseasca aceste unelte agricole in apararea fata de atacatori. Dar razboinicii din Okinawa au dezvoltat si un stil de lupta bazat pe lovituri de maini si picioare. In acest fel s-a nascut un nou stil de karate numit KOBUDO, unde KO inseamna vechi sau traditional, iar BUDO, inseamna stil de arte martiale, deci KOBUDO nu este doar un simplu nume, dar are si o semnificatie: STILUL DE ARTE MARTIALE VECHI/TRADITIONAL.