Liberul arbitru

Această pagină a fost propusă pentru ștergere. Motivul: en:WP:TNT e necesar. Articolul bate câmpii pe teme care n-au nicio legătură cu conceptul filosofic de liber arbitru. Decizia privind ștergerea acestei pagini se va lua în urma discuției desfășurate la Wikipedia:Pagini de șters/Liberul arbitru. Vă invităm să vă exprimați acolo opinia față de această propunere, cu argumente bazate pe politica de ștergere. Vă rugăm să nu schimbați titlul paginii pe durata discuției, întrucât legăturile între ea și discuție se vor strica. O decizie privind titlul paginii rămâne a se lua în urma discuției sau după încheierea acesteia. Către administratori: Înainte de a efectua ștergerea verificați ce pagini trimit aici și dacă istoricul paginii conține vreo versiune validă.

Filozofia creștină vede divinitatea ca forță creatoare a lumii și a omului. Omul, ca ființă creată, nu are posibilitatea de a-și modifica intenționat și rapid persoana, ea se schimbă lent în mii de ani de evoluție istorică. Din această logică ar rezulta că singura libertate a omului este aceea de conștientizare a propriilor limite, rămânând astfel liber întru Dumnezeu, beneficiind de completa libertate divină a schimbării lui. Însă astfel se ajunge la concluzia că Dumnezeu este responsabil și pentru producerea răului. Pentru a nu renunța la ideea de perfecțiune a creativității divine, gânditorii creștini Vasile cel Mare și Fericitul Augustin recunosc existența liberului arbitru, adică libertatea omului de a alege între posibilitățile de acțiune-schimbare care i se oferă. Răul și eroarea devin astfel rezultatele alegerilor conștiente dar greșite ale omului, incapabil să le predetermine consecințele.

Liberul arbitru al acțiunii implică în esență existența libertății alegerii acțiunii, ca stare de fapt, nu doar ca o stare mentală, simulată de o posibilă acțiune, căreia nu îi corespunde ceva efectiv.

Libertatea are mai multe planuri de exprimare și manifestare, anume:

1-Libertatea numai mentală-conceptuală, libertatea de a gândi ce vrei.

Poți gândi ce vrei, dar niciodată nu poți gândi tot ce poate fi gândit. Dacă ar fi posibil ca fiecare om să gândească totalitatea realităților și acțiunilor conceptibil modale, aceasta ar nega libertatea unicat a gândirii personale-creative, libertate distinctă a fiecărui om de a își construi mental liber lumea sa, diferită de lumile celorlalți. Creativitatea umană de orice fel se bazează pe diferența între libertățile conceptibile-creative, transpozabile prin imaginație și rațiune în opere umane distincte, admis liber create.

În consecință libertatea de 'a gândi ce vrei' este logic limitată la posibilitatea efectivă de a acoperi numai un teritoriu limitat al posibilului conceptibil, exprimat prin reprezentări imagini sau descrieri în limbaj, adică a formulării de gând cu un anume conținut. Pe de altă parte posibilitatea de a gândi orice ar duce la un paradox, ar implica posibilitatea celui liber și efectiv capabil să gândească orice conținut, să-și construiască acele gânduri care descriu/acoperă faptele sale viitoare, iar cunoscându-și cu precizie viitorul, individul îl poate schimba, contrazicând predicția. De asemenea, construind mental liber trecutul cuiva, îl poți retrăi mental, devenind altul, ieșind din propria personalitate, sau fiind multi-personalizat.

Gândind liber orice, fără constrângeri, poți accesa stările mentale ale indivizilor din trecutul depărtat, prezent, dar și din viitorul depărtat, poți alcătui mental opere de artă, proiecte de unelte ale viitorului, teorii științifice complicate, tehnologii super-avansate, poți cumva sparge matricea creativă temporal evolutivă divină, poți deveni autonom, îți poți controla destinul, devii propriul creator.

2-Libertatea de a spune ce vrei, libertatea cuvântului.

Este condiția democrației, a acelei societăți în care oamenii au dreptul să își spună părerea în legătură cu toate deciziile militare, politice, economice, culturale sau de alt tip, care le pot modifica în bine sau în rău existența. Și această libertate de exprimare impune restricții, etice sau din rațiuni politice, celui care încearcă s-o exercite. Omul socializat este liber să spună orice, dar trebuie să fie atent să nu calomnieze, să nu mintă, să nu-și insulte semenii, să nu-și trădeze țara, dezvăluind secrete de stat, și așa mai departe. Așadar, și această libertate este condiționată, are frontiere de exprimare.

3-Libertatea de a face ce vrei.

Probabil este cea mai dorită și, în același timp, cea mai puțin accesibilă libertate și asta din motive temeinice. Toți oamenii doresc satisfacții cât mai diverse și intense, de cât mai lungă durată, mai ușor de dobândit. De regulă, în societatea info-tehnologizată, majoritatea obiectelor sau situațiilor care aduc plăcere se cumpără sau se negociază și schimbă, prin calități personale, prin efort creativ sau lucrativ propriu, prin punerea calităților proprii la dispoziția semenilor. Să ne imaginăm ce ar deveni societatea dacă fiecare 'am face ce vrem', pentru a primi o satisfacție intensă și dorită de majoritate, dar inaccesibilă majorității, neținând cont de semenii noștri și de efectele acțiunilor noastre asupra lor.

Dacă Dumnezeu este creatorul oamenilor și al naturii, cu siguranță a reglat liberul arbitru interactiv al fiecărui individ, adică libertatea de a alege și acționa a fiecăruia, în așa fel încât orice om să aleagă mai degrabă acele fapte care duc la respectul și ajutorul dat semenului, decât fapte violente și distructive care duc la ură, nepăsare și dispreț între indivizi. Și totuși în lumea actuală este multă violență, multă ură și mult dispreț și atunci ne întrebăm cu cât mai mult ar fi dacă fiecare ar putea face ce dorește, în sensul împlinirii cu orice preț a plăcerii proprii.

Legături externe

• Este liberul arbitru doar o iluzie? Neuroștiințele oferă răspunsul, 14 martie 2012, Marius Comper, Descoperă.

Vezi și

• Paradoxul lui Newcomb